#11 Raluca Stoia - Cea mai importantă lecție de când am devenit părinte

Acest articol face parte din campania “Tu ce lecție importanta ai învățat de la copilul tău odată ce ai devenit părinte?”

Mi-am dorit sa încep acest proiect, pentru că eu am simtit cum venirea pe lume a copiilor m-a transformat personal, determinând sa ma dezvolt, sa-mi pun întrebări, sa caut răspunsuri. In același timp, ma gândeam ca nu sunt singura care trece prin asta. Sigur sunt si alți părinți care isi învata propriile lecții prin copiii lor, așa ca am adresat aceasta întrebare unor oameni pe care eu ii admir.

Invitata de astăzi a acceptat sa răspundă la întrebare si sa scrie despre experiența ei proprie.

Pe Ralu am cunoscut-o mai bine în perioada sarcinii ei cu Luca. De fapt, îmi dau seama că sarcina mea cu Alex m-a adus în contact cu multe mămici faine, cu doamne pline de inspirație și cu povești de viață pline de sens. Multe povești care apar în această rubrică pleacă de la acele momente.

Raluca Stoia, un om serios la lucru și sobru, ca o primă imagine. Așa am cunoscut-o. Ulterior, dorința de a fi un părinte bun pentru copil ne-a apropiat și ne-a ajutat să ne descoperim reciproc.

Și uite așa, dincolo de acea primă imagine, am ajuns să văd veselia, bucuria și puritatea sufletului ei. Iar dincolo de toate calitățile pe care le-aș putea scrie aici, ceea ce apreciez cel mai mult la Ralu este că e un om bun.

Ah, și mai face și niște prăjituri bune 🙂

Vă invit să cunoașteți povestea lor.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Se colora discret şi a doua liniuță roz a testului de sarcină. Nimic surprinzător, mă aşteptam oarecum la asta, iar primul gând a fost……voi fi o ,,mami”. Sarcina a fost foarte uşoară şi frumoasă, cu multă relaxare, somnuri lungi și odihnitoare , chiar şi de 15 ore. Urma să aflu că a fost liniştea dinaintea furtunii, căci bebe Luca apăruse în sfârşit.

Probabil mintea mea era setată pe vorba aceea că ,,dormi ca un bebeluș”. Aveam să ştiu acum că un bebeluş nu prea doarme bine, adică doarme, dar pe reprize dese şi atât de scurte, căci nici nu ațipeam prea bine că el era deja treaz, căutându-mă pe mine. Epuizantă lecție am primit la început şi încă dorm puțin, dar nu mă plâng căci ştiu că îmi va fi dor şi voi dormi cândva un somn uşor.

Apoi, Luca mi-a arătat ce înseamnă iubirea necondiționată. Fiindcă evident îți iubeşti părinții , soțul, prietenii, dar nu le-ai accepta orice, oricât şi oricând fără să existe o limitare. Pe când acest sentiment îl găsesc cu mult mai presus, să iubeşti o ființă indiferent de situație, ştiind că oricum va fi, cu bune, cu rele, îl voi adora mereu ca fiind o parte ruptă din mine.

De ceva timp a început să mă îmbrățișeze. Mă strânge aşa de puternic cu mânuțele lui mici. Clipele acestea sunt de neprețuit, când ştiu că el se simte in deplină siguranță şi pace la mine în brațe. Ce lecții mai primesc?…de adaptare. Aproape în fiecare zi apare ceva nou şi trebuie să găsesc alte şi alte soluții (lucru nespecific mie, o iubitoare de rutină şi control). Dacă azi i-a plăcut budinca de legume, la o următoare dată o va refuza categoric. Dacă azi nu este interesat de masina de spălat, mâine îmi va pune programul de spălat pe pauză şi aşa mai departe.

Ei bine…curajul e o ,,putere” ce mi s-a dezvoltat ca prin magie după ce am devenit mamă. Simt că de nimic, în afară de Dumnezeu, nu mai îmi poate fi teamă şi aş putea să înfrunt orice situație dificilă. Nimic nu mi se mai pare un capăt de lume şi ştiu că pentru orice problemă există o rezolvare.

Având un copil, am realizat de asemenea prin ce au trecut şi părinții mei. Astfel, le sunt mult mai recunoscătoare pentru ceea ce au făcut pentru mine, mai ales că ei au dus vremuri mult mai grele. Spălatul şi călcatul scutecelor, goana după lapte praf şi concediul de maternitate de doar 3 luni sunt doar câteva exemple ce îmi vin în minte şi nu mai sunt valabile acum, dar ei s-au descurcat.

La final, aş vrea să spun că viața este mai frumoasă alături de un copilaş ce îți dezvăluie momente pe care le-ai uitat şi începi să te bucuri de lucruri simple pe care altfel nu le-ai aprecia la adevărata lor valoare.

Îți mulțumesc Andreea pentru că m-ai invitat să scriu despre experiența mea de mamă, de un anişor şi totodată că prin intermediul blogului tău mă inspir şi citesc lucruri atât de folositoare la început de drum.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Multumesc Ralu, pentru deschiderea sufletului!

Celelalte articole din acest proiect sunt aici: