#4 Adriana Roman - Cea mai importantă lecție de când am devenit părinte

Acest articol face parte din campania “Tu ce lecție importanta ai învățat de la copilul tău odată ce ai devenit părinte?”

Mi-am dorit sa încep acest proiect, pentru că eu am simtit cum venirea pe lume a copiilor m-a transformat personal, determinând sa ma dezvolt, sa-mi pun întrebări, sa caut răspunsuri. In același timp, ma gândeam ca nu sunt singura care trece prin asta. Sigur sunt si alți părinți care isi învata propriile lecții prin copiii lor, așa ca am adresat aceasta întrebare unor oameni pe care eu ii admir.

Invitata de astăzi a acceptat sa răspundă la întrebare si sa scrie despre experiența ei proprie.

Este un om cald si blând, intr-o continua dezvoltare personală si dornica sa-si realizeze visurile. Este mama de 2 copii, coach, iubitoare de simplitate si optimista. A scris propria carte “Puterea simplității”, pe care abia aștept sa o citesc.

Va Invit sa o descoperiți pe Adriana Roman mai jos, dar si pe blogul ei personal. Iar dacă simțiți ca aveți nevoie sa vorbiți cu cineva despre un vis, un obstacol, o dorința, o greutate, luați legătura cu Adriana. Va poate ghida!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

“Când devenim părinţi, viaţa ni se schimbă. În totalitate.
Dacă înainte de naşterea copilului ne facem planuri şi vizualizăm cum se vor derula zilele împreună cu micuţul nostru, după naşterea lui vedem cum e viaţa de părinte cu adevărat, şi ne dăm seama că prea puţine lucruri seamănă cu ce ne-am imaginat la început.

Însă e aşa frumos să fii părinte… Şi e aşa frumos să deschizi ochii minţii şi ai sufletului pentru a te lăsa ghidat de energia sacră a copilului.

Dacă ar trebui să aleg o singură lecţie importantă învăţată de la copiii mei, mi-ar fi greu să mă decid. Sunt zeci sau chiar sute de lecţii pe care copiii mi le-au oferit, şi de fiecare dată când coştientizam câte o lecţie, mă minunam de cât “frumos” pot purta copiii în sufletele lor.

Ei sunt ca un izvor nesecat de energie, bucurie, inocenţă, iertare, curaj şi iubire. Mi-au dăruit conştientizări minunate şi clipe pline de recunoştinţă. M-au făcut să înţeleg că poartă o măreţie extraordinară în ei, iar noi părinţii ne străduim din răsputeri să îi educăm, să îi croim după tiparul nostru şi să le estompăm măreţia aceasta.

Cred că dacă ar fi să aleg totuşi, cea mai valoroasă lecţie e aceea că noi părinţii avem enorm de multe lucruri de învăţat de la copii. Ar trebui să ne lăsăm educaţi de minunile acestea care vin în viaţa noastră….

Ce ne-ar învăţa să facem?

– Să ne ridicăm de fiecare dată când cădem;

– Să pictăm norii cu roz şi să ne imaginăm că putem zbura;

– Să râdem până ne doare burtica;

– Să fim inocenţi şi să avem din nou încredere în oameni;

– Să iubim necondiţionat;

– Să iertăm de fiecare dată şi să nu ne culcăm niciodată supăraţi;

– Să iubim ploaia şi să ne jucăm cu picăturile de ploaie;

– Să prindem fulgii de nea cu limba şi să facem îngeraşi pe zăpadă;

– Să nu ne gândim la ce a fost ieri şi nici la grijile zilei de mâine;

– Să ştim că totul va fi bine;

– Să spunem Nu atunci când nu ne place ceva;

– Să zâmbim mai mult şi să îmbrăţişăm mai des;

– Să cântăm, chiar dacă nu ştim versurile;

– Să mai alergăm câţiva metri, chiar dacă am zis că nu mai putem;

– Să nu refuzăm niciodată o îngheţată;

– Să credem în zâne şi îngeraşi;

– Să credem cu adevărat că avem super puteri şi că putem salva lumea.

De când am început să fiu atentă la tot ceea ei îmi transmit, am ajuns să nu mai cred în lecţiile de parenting. Aproape deloc. Din disperarea noastră de a ne “educa” cât mai bine copiii, mergem să învăţăm tot felul de tehnici prin care putem obţine cooperarea copiilor, sau metode prin care să îi facem ascultători, însă ce facem cu adevărat greşit e că încercăm să “reparăm” ceva ce deja e perfect.
Noi părinţii, nu suntem capabili să gestionăm atâta trăire autentică şi libertate, că avem nevoie de specialişti care să ne ajute să ne modelăm copiii. Însă cât de mult ne îndepărtăm de adevăr. Adevărul se află în copii, iar parentingul ar trebui să ne repare pe noi, să ne deschidă ochii să înţelegem că cei care nu se adaptează vieţii în familia cu copii, suntem defapt noi adulţii.

Limitele sunt ale noastre. Frustrările sunt ale noastre. Regulile sunt ale noastre. Judecăţile şi criticile sunt ale noastre.

Cred că tot ce avem noi de făcut este să ne lăsăm ghidaţi mult mai mult de cei mici.

Cum arată lumea lor? Plină de iubire şi zâmbete?

Cum arată lumea noastră? Plină de seriozitate şi reguli.

Cine se bucură cu adevărat de viaţă? 🙂

Aşa că de când am devenit părinte am înţeles că nu prea ştiu nimic despre libertate şi fericire şi am decis să fiu mai atentă la ce mă învaţă copiii. În fiecare zi vine o nouă oportunitate de a descoperi lumea prin ochii lor.” (Adriana Roman)