• Gânduri

    33 de ani cu recunoștință

    Astăzi este ziua 87 din jurnalul de recunoștință pe care îl fac cu prietena mea. Și constat cât de mult m-a ajutat să văd lucrurile simple, importante și valoroase din viața mea. Așa că, de când se apropia ziua mea, mi-am propus cu intenție ca 33 să fie cu recunoștință. Pandemia și oprirea activității din martie mi-a reamintit încă o dată despre fragilitatea lucrurilor din jurul nostru. Astăzi avem, mâine nu mai avem (libertate, sănătate, liniște…). Astăzi suntem, mâine nu mai suntem în același loc. Să trăim pentru următoarea clipă înseamnă că o pierdem pe cea în care suntem chiar acum. Ceea ce ne rămâne este să fim aici și…

  • Gânduri

    De ziua copilului, dă-ți voie…

    Azi este 1 Iunie, Ziua Copilului, inclusiv a acelui copil cu aripile frânte. Vedem multă culoare, vedem multă iubire și bucurie. Adulții cu bandaje din propria copilărie, cu pansamente emoționale dau către copiii lor bucăți din ceea ce și-ar fi dorit cândva. Azi este ziua tuturor copiilor, și mari și mici la trup! În fiecare dintre noi a rămas acel sâmbure pur și neatins, care și-a tras peste el multe mecanisme de apărare (foi de ceapă cum le zic eu) ca să poată trece peste dificultăți. Azi este ziua în care te încurajez să-ți dai voie… … să te uiți la poze cu propria copilărie, chiar dacă îți va aduce…

  • CĂRȚI,  Gânduri

    Iubirea și credința ne ridică, ”20 de ani în Siberia. Amintiri din viață”

    Sunt atâtea schimbări care au loc zilele acestea, încât este greu să nu ne atingă pe fiecare dintre noi efectul a ceea ce se întâmplă. Izolarea, teama care dăinuie, pierderea locurilor de muncă, reducerea activității profesionale, lipsa conexiunii cu cei dragi, izolarea fiecăruia, toate pun presiune pe umerii noștri. Am învățat de-a lungul timpului să facem față unor situații de acest gen, fiecare în felul nostru. Unii cad la pământ, copleșiți. Alții se agață de tot ce pot în jur. Alții își strigă durerea. Alții se retrag și mai mult. Alții fac haz de necaz. Altora le e bine. Ne-am construit reziliența pe baza experiențelor anterioare și, chiar acum, mai…

  • Gânduri

    Intr-o zi…

    INTR-o zi…. ….. vom putea sa ne urcam in mașina toți 5. ….. vom putea sa ieșim din nou pe poarta casei noastre, cu o destinație aleasă de noi. ….. vom putea ajunge din nou la Zarnesti la părinții mei. ….. vom putea ieși in oraș doar sa vedem străzile, clădirile, acea magnolie mare de la biserica. ….. vom putea sa bem o cafea buna la cafenea. ….. vom putea merge din nou cu cortul să dormim in natura. ….. vom putea străbate muntii cu rucsacul in spate. ….. vom putea respira aerul acela curat din inima pădurii. ….. vom merge din nou la desertul acela preferat din oraș. …..…

  • Gânduri

    Să fim alături de oamenii cu risc crescut în perioada asta

    Sunt zile vulnerabile pentru toți. Ritmul și rutina zilelor noastre, predictibilitatea de care are atâta nevoie creierul nostru, nu mai există. Știm doar că este necesar să stăm în case, să ieșim la lucru (acolo unde este musai necesar), să ne luăm mâncare și medicamente. Sunt o amintire frumoasă zilele din parc, de la plimbare, alergare, weekend-urile la munte, job-urile noastre, cafeaua bună din oraș, întâlnirea cu prietenii, cu oamenii dragi din familie. Pentru fiecare dintre noi lumea s-a mișcat și fiecare căutăm să găsim ancore de stabilitate. Vorba unei doamne ”la tăți ni-i greu, dar nu la toți la fel.” Pentru o categorie de oameni, izolarea socială presupune și…

  • Gânduri

    Viața noastră are un alt ritm acum, poate visam cândva să fie încetinit, dar nu așa

    Zilele acestea îmi trec multe lucruri prin gând. Vorba Mariei când facem meditație, ”vine un gând, îl vezi, e ca un norișor, îi zici ok si îl lași să se ducă.” De când a început agitația aceasta cu coronavirusul, mă gândesc cum s-au schimbat viețile noastre într-un timp scurt. Acum 2-3 săptămâni ne vedeam de grijile noastre, de activități, alergam dintr-o parte în alta, prioritizam, copiii la școala, la grădi, făceam slalom să apucăm să le cuprindem pe toate. În sinea mea, îmi doream o pauza de multe ori, însă nu credeam că vine sub forma asta. De săptămâna trecută, ritmul a căpătat un alt tact. Măsura de a închide…

  • Gânduri

    Când viața îți dă cireșe, gustă din ele

    Eram copil, la părinții mei acasă. Venea cineva în vizită și mama tot timpul mă trimitea în camera mea. Mă enerva la culme. Voiam să stau și să ascult și eu povești de oameni mari. Am crescut și am ajuns la facultate. Îmi amintesc că ieșeam în Parcul Central din Brașov, mă așezam pe o bancă și priveam trecătorii. Mă uitam la stilul lor de mers, dacă zâmbeau sau erau încruntați. Mă uitam și ascultam cum își vorbesc trecătorii între ei, ce cuvinte folosesc, care este tonul vocii. Ulterior, mă mutam pe o bancă mai aproape de locul de joacă. Priveam interacțiunile părinte-copil, ce face copilul, cum răspunde părintele, râsul…

  • Gânduri

    “Să fur clipe pentru mine” => Greșit!

    A fost o vreme când ziceam des “as fura câteva clipe pentru mine”. Erau (sunt încă) acele momente in care ma simt obosita, in care simt ca nu mai pot și vreau sa iau o pauza din rolul de mamă.  Acele momente in care copiii cer permanent ceva de la mine și eu simt ca nu mai am de unde da. Sau in clipele in care ma enervez prea repede și nu mai am răbdare cu ei, nu mai pot fi in ritmul lor, nu mai resimt bucurie. Cred ca știți despre ce vorbesc. Ei bine, am stat o vreme și am reflectat la ceea ce ziceam: “sa fur câteva…

  • Gânduri

    Oameni cu job-uri și job-uri cu oameni. Unde e vocatia si chemarea?

    Dincolo de ideea acestui titlu aparent fără sens, doar cu un joc de cuvinte, mă leg de cât de important este ca omului să-i vină mănușă job-ul pe care îl are. Când eram mică știam că sunt anumite meserii cărora li se spunea vocaționale. Era nevoie să ai ceva calități speciale pentru asta. Știu că mi se spunea de învățător, profesor, medic, preot… Îmi amintesc de colega noastră care a ales să meargă la liceul pedagogic și care a trecut prin probe serioase de aptiutudine cântat, desenat, probe sportive. Mă duc cu gândul la admiterea mea la liceul militar. Am avut interviu psihologic, teste medicale, probe sportive cu un traseu…

  • Invatatorul
    Gânduri

    Învățătorul, o punte în dezvoltarea copilului

    Azi este Ziua Învățătorului și nu o pot lăsa să treacă fără să scriu despre această meserie atât de dragă mie. Sa fii învățător este atât de cuprinzător, de fapt. În viziunea mea, acest om de la catedră este puntea copiilor noștri către o altă lume. După etapa grădiniței, în care se dezmeticesc și înțeleg cum stau lucrurile într-un context social, copiii ajung la școală. Iar învățătorul este poarta de intrare într-un nou sistem. Mă gândesc la învățătoarea mea. Doamna Deneșan. Mă apucă nostalgia când mă transpun de aici din fața tastelor unui laptop, înapoi în banca a doua. Îmi amintesc cum îi studiam ținuta, avea acea eleganță specifică doamnelor…