A trecut prima săptămână de școala și grădinița pentru copii. Mai ușor, mai lin în unele familii, mai greu în altele. Poate apărea oboseala, irascibilitatea, parcă nimic nu e bine. Și e firesc. Este o nouă rutină în programul lor și al nostru. După o vacanță în care programul a fost mai lejer, cu activități coordonate de ei, cu mult joc liber, cu un alt ritm de culcare-trezire, acum lucrurile stau altfel. Să ne amintim cum e pentru noi când reluăm o activitate pe care n-am făcut-o o vreme. Să mergem pe bicicletă sau la schi. Primele ieșiri, primele ture sunt de reacomodare, de ajustare, de reconectare cu anumite părți…
-
-
Mama în viața fiicei ei
Sunt mamă de 2 fete, în curând vor fi 3 fete și un băiat. Sunt preocupată de relația pe care o pot crea cu fiicele mele, cu responsabilitate pentru femeile care vor deveni peste ani și ani. Scriu acest articol din rolul de mamă de fete și din rolul de psihoterapeut care lucrează cu femeile pe relația cu mamele lor. Subiectul e cuprinzător și prin acest articol (scurt pentru cât de vast e subiectul) îmi doresc doar să aduc spațiu de reflecție pentru fiecare mamă. Iar discuțiile și dezbaterile pot continua ulterior în familiile voastre, în ședințele de terapie sau să mă întrebați direct. ~~~ ~~~ ~~~ Mama e una…
-
Cum vindecăm rușinea
Educația prin rușinare se întâmplă din lipsa de cunoaștere și din neputință. Uneori părinții, educatorii, nu știu cum să facă altfel și apelează la aceleași soluții înrădăcinate în propria lor educație. Problema este că rușinea are efecte toxice pe termen lung. Rușinea nu este numai o emoție, ea devine o experiență profundă care ne afectează funcționarea fiziologică, identitatea, trăirile, relațiile. Aici puteți citi pe larg impactul rușinii și simptomele asupra noastră. Vă recomand să parcurgeți întâi articolul din link-ul de mai sus. Hai să vedem împreună care ar fi modul / modurile prin care îi putem ajuta pe copii, pe noi, să gestionăm și să vindecăm rușinea. Știm că rușinea își pierde puterea…
-
”Să-ți fie rușine!” – educație prin rușinare, impact și soluții
”Cât ești de prost!” ”Știam eu că nu ești în stare de nimic – mereu ai fost un împiedicat!” ”Spune-mi că nu ai fost tu și de data asta! De ce trebuie să fii tu mereu de vină pentru toate?” ”Ce-ar fi dacă ai învăța să te porți, în loc să încerci să atragi atenția tuturor?” ”Ești un smiorcăit!” Adulții vorbesc despre copilul lor care e de față: ”Îmi pare rău, copilul dvs a fost neastâmpărat azi…” ”Să-ți fie rușine!” ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Se întâmplă ca părinții să aibă aceste replici către copiii lor din dorința de a-i face să se conformeze, să asculte, să stea cuminți. Rușinarea unui copil apare de…
-
Fericirea părintelui și fericirea copilului merg împreună
Acest articol a apărut prima dată în cadrul revistei Happy Moms, poate fi citit la pagina 16. Noi creștem copiii de azi pentru momentul în care vor deveni adulții de mâine. Așadar, impactul educației fericirii este pe termen lung. Conform studiilor, se pare că odată ce supraviețuirea, siguranța și confortul de bază sunt asigurate, circumstanțele externe nu ne afectează prea mult nivelul de fericire. Iar asta vine să susțină demontarea unui mare mit asupra fericirii: ”Aș fi mai fericit dacă….” Știm cu toții că unii dintre noi tind să fie mai optimisti decât alții. O parte din aceasta este înnăscută, dar o parte a dispoziției noastre este și obișnuință. Poate…
-
E nevoie să recunoaștem și să validăm greutatea părinților din prezent
Sunt părinte de 3 copii cu vârste între 2 ani și 7 ani. Copilul cel mare este clasa 1, ceilalți doi copii sunt la grădiniță. De 3 săptămâni toți sunt acasă, în online. La 8 intră fetița la școală, la 09.30 un copil în online, la 10 celălalt. Sunt zile în care nu reușesc să îi conectez la grădi. Nu vor, nu mai am eu energie sau am deadline-urile și activități de job. De când a început pandemia, jobul meu este 100% de acasă. Înainte aveam un spațiu închiriat pentru activitatea de psihoterapie. Acum totul se întâmplă de acasă: terapii, articole scrise, recenzii de carte de dezvoltare personală, documentare, mail-uri,…
-
Când îți înțelegi copilul, îi poți face față
”Nu-mi mai recunosc copilul!”, ”Nu mă mai înțeleg cu el!”, ” Nu mai știu ce să-i fac!”, ”Face tot ce știe că nu-mi place” ”Nu mă mai ascultă” Am făcut tot ce știam, nu mă înțeleg!” Sunt fraze care descriu dinamica cu suișuri și coborâșuri pe care fiecare dintre noi o mai experimentăm cu copiii noștri. Poate avem perioade mai încărcate profesional, personal. Poate sunt schimbări care au loc în familie. Poate copilul a trecut prin schimbări, stres, examene. Poate poate….Indiferent de cauze, mergem către soluție. Cea mai simplă cale prin care sa ne înțelegem copiii din interior în exterior este să cunoaștem atașamentul și cum funcționează el. Cunoașterea atașamentului…
-
Aveți grija la scaunele de bebeluș din restaurante!
După ce am petrecut o zi frumoasa de duminica in familie, am decis sa mergem la masa. Am ales un loc drag noua, cu mâncare buna și cu loc de joaca pentru copii. Am fost de multe ori aici, așa că eram relaxați, ne aminteam de anii trecuți când veneam in același loc, singuri, apoi cu fiecare copil in parte pe măsura ce s-au născut. Am comandat mâncarea și imediat ne-au venit ciorbele. L-am rugat pe Razvi sa-mi aducă un scaun pentru Alex, sa-mi fie mai ușor sa-i dau sa mânânce. Mi-a adus scaunul și mi-a zis ca e făcut din bucăți și ca e cam ciudat. Nu m-am alertat,…
-
Munca invizibilă a părinților
Este ora 10 dimineața și îmi dau seama ca bateriile sunt pe terminate. Nici bine nu a început ziua și deja simt ca mi-e greu. M-am trezit azi-noapte de 3 ori pentru alăptat. La a 3-a trezire cu greu am readormit. Îmi pusesem ceasul sa sune la ora 6. Voiam sa citesc și sa merg la alergat. Nu am mai avut resurse. Am oprit ca prin vis alarma și am adormit pana când la 7.50 m-a trezit din nou bebelușul la alăptat. In scurt timp, ne-am ridicat din pat. Cât mi-am întins corpul, mușchii, ea s-a dus in camera celorlalți frați s-a urcat pe scaun și a căzut. Liniștire, iubire,…
-
Mituri despre adolescență
Să fim părinți nu este ușor, deși este cel mai nobil rol pe care îl putem avea. Suntem într-un continuu proces de adaptare și schimbare din momentul în care puiul de om ajunge în brațele noastre. Pe lângă provocările copilăriei mici, mulți părinți consideră că își dau testul suprem în adolescență, pentru că simt că nu-și mai recunosc copilul, nu mai găsesc calea de a ajunge la el. Apar discuții aprinse, certuri, trântit de uși, frustrări, durere. Cu toate dificultățile aferente, adolescența este o perioadă plină de roade, rămâne doar să găsim calea optimă pentru fiecare familie să fructificăm ceea ce avem în fața noastră. Voi începe o serie de…
