Eram cu toată familia la o terasă. În jur era multă iarbă verde și un loc de joacă amenajat pentru copii, cu leagăne și balansoare din cele vechi (de pe vremea noastră 🙂 ). Puțin mai în spate, se afla un spațiu împrejmuit unde erau găini, rațe, păuni. Evident, acela a fost locul de atracție pentru copii. Stând noi acolo, au venit la un moment dat 2 oameni, bărbat și femeie, mamă și fiu. Aflându-se atât de aproape de noi, auzeam (fără să vreau) ce discutau. Era despre moștenire, despre terenuri și case. O certa pentru că îi lăsase altcuiva terenul. L-ar fi vrut el. Îi vorbea răstit, cu degetul…
-
-
7 ani, nunta de cupru – 27 Octombrie
Azi sunt 7 ani de când in mod oficial am zis “Da” amândoi. Luna Iulie, 2012. Eram in mașina, ne întorceam dintr-un weekend petrecut in inima munților, cu stat la cort și bagaj in spate. Vorbeam despre una, despre alta, și atunci ne-am gândit: “cum ar fi sa ne căsătorim?!” In 3 luni s-au legat toate, astfel ca in 27 Octombrie 2012 a fost nunta noastra. Știam ca ne dorim o familie, știam ca vrem 3 copii, știam ca ne place sa călătorim și sa cunoaștem lumea. Mai știam ca avem valori comune, ca suntem muncitori, cu credință in Dumnezeu și ca vom face in așa fel încât visurile noastre…
-
#16 Cristina Bogdan – Cea mai importantă lecție de când am devenit părinte
Acest articol face parte din campania “Tu ce lecție importanta ai învățat de la copilul tău odată ce ai devenit părinte?” Mi-am dorit sa încep acest proiect, pentru că eu am simtit cum venirea pe lume a copiilor m-a transformat personal, determinând sa ma dezvolt, sa-mi pun întrebări, sa caut răspunsuri. In același timp, ma gândeam ca nu sunt singura care trece prin asta. Sigur sunt si alți părinți care isi învata propriile lecții prin copiii lor, așa ca am adresat aceasta întrebare unor oameni pe care eu ii admir. Astăzi, Cristina Bogdan, mamă de adolescent de 18 ani, colega mea de lucru devenită prietenă, omul plin de energie și…
-
Mamă, fiică, parteneră de viață, soție, prietenă, femeie de carieră? Câte roluri în același timp?
Rolul nostru ale femeii s-a schimbat de-a lungul timpul. A fost o vreme când femeile aveau ca scop primordial conceperea de copii, grija de casă și soțul (considerat în unele familii a fi un al 3-lea copil). Noi trăim vremuri în care femeile vor mai mult, societatea și mentalitatea s-au deschis fiind acceptate femeile în poziții în care doar bărbații aveau acces cândva. Mă duc cu gândul la mediul militar. Generația mea a fost a doua generație de fete acceptate în liceul militar din țara noastră. Până atunci doar băieților li se permitea să acceadă în această meserie. Avem acces la poziții profesionale și la dezvoltarea carierei la fel ca…
-
#15 Daniela Vornicu Toth – Cea mai importantă lecție de când am devenit părinte
Acest articol face parte din campania “Tu ce lecție importanta ai învățat de la copilul tău odată ce ai devenit părinte?” Mi-am dorit sa încep acest proiect, pentru că eu am simtit cum venirea pe lume a copiilor m-a transformat personal, determinând sa ma dezvolt, sa-mi pun întrebări, sa caut răspunsuri. In același timp, ma gândeam ca nu sunt singura care trece prin asta. Sigur sunt si alți părinți care isi învata propriile lecții prin copiii lor, așa ca am adresat aceasta întrebare unor oameni pe care eu ii admir. Invitata de astăzi a acceptat sa răspundă la întrebare si sa scrie despre experiența ei proprie. Este vorba despre Daniela,…
-
Clubul de Carte vine cu o noutate
Știți câte pagini am citit noi în cadrul Clubului? 2568 de pagini citite din ianuarie și până la finalul lunii august, 18h împreună + multe alte ore petrecute de fiecare dintre noi cu cărțile în brațe. În fiecare lună ne-am întâlnit și am citit împreună. Am vorbit despre cărți, am râs, am lăcrimat uneori, ne-am simțit bine și am format o comunitate de cititori, și nu numai. Ne dorim împreună să creștem și să ne dezvoltam personal, ducând cu noi mai departe, în familii sau în zona profesională, toate aceste beneficii câștigate din paginile parcurse sau din interacțiunile noastre. M-am gândit cât de fain s-au legat lucrurile de la lună…
-
Construim Amintiri Împreună – Plimbarea cu trenul, autobuzul de dragul copiilor
Ia ziceti, de când nu v-ați mai plimbat cu trenul și autobuzul de dragul copiilor? Știu, nici eu, până ieri. 🙂 Copiii își doreau de ceva timp să călătorească cu trenul și cu autobuzul, așa că am planificat o ieșire doar cu acest obiectiv. Fiind la părinții mei la Zărnești, am mers cu autobuzul pe ruta Zărnești – Brașov (aprox 30km). Au vrut în spate de tot, au zis că acolo e locul de poveste. Le-a plăcut acel sentiment de parcă suntem cu barca, acel legănat sus-jos, balansul specific autobuzului. Aici cred că avem noroc, ei nu au rău de mașină și, cu ocazia asta, am văzut că nu au…
-
“Tati, tu contezi?”
Zilele acestea citesc cartea “Crescându-l pe Cain” scrisă de Michael Thompson și Dan Kindlon. Este cartea aleasă pentru luna septembrie în cadrul Clubului de Carte. Regăsesc atât de multe informații utile, încât nu pot decât să mă bucur că vom discuta 2h despre ea. Și ba mai mult, este genul acela de carte pe care aș include-o în cadoul părinților, profesorilor, educatorilor, bunicilor, mentorilor, tuturor celor care formează direct sau indirect copii. În această carte se vorbește multe despre viața emoțională a băieților, despre cum trăiesc ei emoțiile în funcție de câtă disponibilitate văd în mediul în care cresc și se formează pentru a se putea exterioriza. Un capitol mare…
-
“Să fur clipe pentru mine” => Greșit!
A fost o vreme când ziceam des “as fura câteva clipe pentru mine”. Erau (sunt încă) acele momente in care ma simt obosita, in care simt ca nu mai pot și vreau sa iau o pauza din rolul de mamă. Acele momente in care copiii cer permanent ceva de la mine și eu simt ca nu mai am de unde da. Sau in clipele in care ma enervez prea repede și nu mai am răbdare cu ei, nu mai pot fi in ritmul lor, nu mai resimt bucurie. Cred ca știți despre ce vorbesc. Ei bine, am stat o vreme și am reflectat la ceea ce ziceam: “sa fur câteva…
-
Începutul școlii. Cum ne pregătim copilul?
Pe 9 Septembrie începe școala, iar pentru noi este primul an în care Măriuca noastră pășește în această instituție. Nu-mi vine să cred că deja a terminat etapa cu grădinița și practic vom avea toți cei 3 copii în alte locații împărțiți: Maria la școală, Ioan la grădi și Alex în antrenament pentru grădi. Eu recunosc că am emoții cât carul, emoții din acelea bune care îmi spun cât de mult a crescut. Am emoții bune pentru că știu că va fi bine. Școala pe care am ales-o pentru ea a fost cea mai bună alegere din oraș. Am emoții pentru că realizez trecerea timpului atât pentru ea, cât și…
