Ia ziceti, de când nu v-ați mai plimbat cu trenul și autobuzul de dragul copiilor? Știu, nici eu, până ieri. 🙂 Copiii își doreau de ceva timp să călătorească cu trenul și cu autobuzul, așa că am planificat o ieșire doar cu acest obiectiv. Fiind la părinții mei la Zărnești, am mers cu autobuzul pe ruta Zărnești – Brașov (aprox 30km). Au vrut în spate de tot, au zis că acolo e locul de poveste. Le-a plăcut acel sentiment de parcă suntem cu barca, acel legănat sus-jos, balansul specific autobuzului. Aici cred că avem noroc, ei nu au rău de mașină și, cu ocazia asta, am văzut că nu au…

Pe 9 Septembrie începe școala, iar pentru noi este primul an în care Măriuca noastră pășește în această instituție. Nu-mi vine să cred că deja a terminat etapa cu grădinița și practic vom avea toți cei 3 copii în alte locații împărțiți: Maria la școală, Ioan la grădi și Alex în antrenament pentru grădi. Eu recunosc că am emoții cât carul, emoții din acelea bune care îmi spun cât de mult a crescut. Am emoții bune pentru că știu că va fi bine. Școala pe care am ales-o pentru ea a fost cea mai bună alegere din oraș. Am emoții pentru că realizez trecerea timpului atât pentru ea, cât și…

Mai sunt 2 zile până la conferința Dr. Jack Newman în România, omul care a ne-a adus în prim-plan o altă fațetă asupra alăptării. Este cel mai cunoscut expert în alăptare, medic pediatru și Fondatorul Primei Clinici din lume dedicate alăptării În 31 iulie, la București, se va vorbi intens despre startul în alăptare, cum să atașăm copilul corect, care e treaba cu ora magică, ce facem cu furia laptelui, cu sânii inflamați, cu ragadele (specialitatea mea la toți 3), “n-am destul lapte”, mituri și realități. Încă se mai pot face înscrieri, atât pentru prezența în sală, cât și pentru vizualizarea online, atât în timpul evenimentului, cât și oricând după…

Îmi place să cred că familia este un univers al siguranței, al încrederii, al iubirii. Însă, realitatea din cabinet îmi arată câte dificultăți sunt, de fapt, în familiile din jurul nostru și câtă durere se poate aduna acolo unde ar trebui să fie speranță și unitate. Dincolo de cabinet, îmi aduc aminte foarte bine de certurile vecinilor din copilărie. Pe scara noastră erau frecvente bătăile mamelor atunci când soții se îmbătau. Fugeau de acasă cu copiii după ele, erau lovite și a doua zi vinete la ochi. Copiii erau speriați numai când își vedeau tatăl la colț de stradă mergând pe 3 cărări din cauza alcoolului. Am trăit ca martor…

“- Buna ziua, ii spun unei bunicuțe gârbovite de ani de munca. – Iaca buna. – Ce faceți? – Astept sa vina vacile. Nu-s ale mele, dar trec p-aicia și se freacă de nucii mei. O sa mi-i rupă intr-o zi, le mân mai încolo. Sa nu-și lase nici mizeriile aici.” Ascultând-o pe bunicuța aceasta (care nu e a noastra) am realizat ceva: Oamenii la sat au timp! Au timp sa iasă la poarta sa stea la povesti, sa mai observe cine trece, ce mai face x, sa se pună la curent cu “bârfele” satului. Oamenii de la sat au timp sa mâne vacile altora. Oamenii de la sat au…