Îmi place să cred că familia este un univers al siguranței, al încrederii, al iubirii. Însă, realitatea din cabinet îmi arată câte dificultăți sunt, de fapt, în familiile din jurul nostru și câtă durere se poate aduna acolo unde ar trebui să fie speranță și unitate. Dincolo de cabinet, îmi aduc aminte foarte bine de certurile vecinilor din copilărie. Pe scara noastră erau frecvente bătăile mamelor atunci când soții se îmbătau. Fugeau de acasă cu copiii după ele, erau lovite și a doua zi vinete la ochi. Copiii erau speriați numai când își vedeau tatăl la colț de stradă mergând pe 3 cărări din cauza alcoolului. Am trăit ca martor…
-
-
Cum se vede succesul din perspectiva unui învingător?
Săptămâna trecută am terminat de citit cartea scrisă de Kilian Jornet – “Să alergi sau să mori”. Kilian este un tânăr spaniol de vârsta mea, face 32 ani anul acesta, un campion în adevăratul sens al cuvântului la cursele de skyrunning și la ultramaratoane. Are multe competiții în palmares. Anul acesta în februarie a reușit să stabilească recordul mondial la urcat pe schiuri, peste 24.000m adunați. Știam despre el că este un împătimit al sportului și îi vedeam pozele superbe de pe intagram. Dacă vă uitați la un filmuleț de-al lui, pe unde aleargă, vi se taie răsuflarea instantaneu. După cum scria cineva în comentarii, “mi se sucesc gleznele doar…
-
Viața la sat are alt timp, alt ritm, alt limbaj
“- Buna ziua, ii spun unei bunicuțe gârbovite de ani de munca. – Iaca buna. – Ce faceți? – Astept sa vina vacile. Nu-s ale mele, dar trec p-aicia și se freacă de nucii mei. O sa mi-i rupă intr-o zi, le mân mai încolo. Sa nu-și lase nici mizeriile aici.” Ascultând-o pe bunicuța aceasta (care nu e a noastra) am realizat ceva: Oamenii la sat au timp! Au timp sa iasă la poarta sa stea la povesti, sa mai observe cine trece, ce mai face x, sa se pună la curent cu “bârfele” satului. Oamenii de la sat au timp sa mâne vacile altora. Oamenii de la sat au…
-
Banat Brunch & Vila Klaus Valiug
Dumincă am participat la Banat Brunch Văliug, un eveniment organizat la Apres Ski Casa Baraj în parteneriat cu Bike Attack Reșita. Încă de când am văzut evenimentul ne-am dorit să mergem, pentru că ne surâdea ideea de a gusta din preparatele svăbești, de a socializa și de a face o tură cu bicicletele la obiectivele din zonă. Adițional, se mai anunța degustare de bere artizanală și baie la ponton. Per total, o zi completă, cu de toate! Am lăsat copiii cu bunicii, Răzvan a pregătit bicicletele și împreună cu prietenii noștri, Roxi & Sorin, am mers să vedem ce o să iasă din întreaga zi pe care ne-o proiectasem în…
-
Oameni cu job-uri și job-uri cu oameni. Unde e vocatia si chemarea?
Dincolo de ideea acestui titlu aparent fără sens, doar cu un joc de cuvinte, mă leg de cât de important este ca omului să-i vină mănușă job-ul pe care îl are. Când eram mică știam că sunt anumite meserii cărora li se spunea vocaționale. Era nevoie să ai ceva calități speciale pentru asta. Știu că mi se spunea de învățător, profesor, medic, preot… Îmi amintesc de colega noastră care a ales să meargă la liceul pedagogic și care a trecut prin probe serioase de aptiutudine cântat, desenat, probe sportive. Mă duc cu gândul la admiterea mea la liceul militar. Am avut interviu psihologic, teste medicale, probe sportive cu un traseu…
-
Aș ține timpul în loc
Anul acesta împlinesc 32 de ani. 32??? Este un număr mare și departe, așa mă gândeam când eram copil. Pfiu, oamenii ăștia de peste 30 de ani sunt deja trecuți. Acum fiind acolo, mă încearcă acel sentiment de a nu fi la vârsta din buletin, de a nu fi la acei 30 si ceva de ani percepuți când eram mică. Mă uit la relația noastră și parcă nu-mi vine să cred că s-au dus 9 ani de când suntem împreună. Mă uit la copiii mei, ai noștri, și realmente, nu sunt tot timpul conștientă de cât au crescut. Simt că vreau să stea timpul în loc să mă bucur de…
-
Aveți grija la scaunele de bebeluș din restaurante!
După ce am petrecut o zi frumoasa de duminica in familie, am decis sa mergem la masa. Am ales un loc drag noua, cu mâncare buna și cu loc de joaca pentru copii. Am fost de multe ori aici, așa că eram relaxați, ne aminteam de anii trecuți când veneam in același loc, singuri, apoi cu fiecare copil in parte pe măsura ce s-au născut. Am comandat mâncarea și imediat ne-au venit ciorbele. L-am rugat pe Razvi sa-mi aducă un scaun pentru Alex, sa-mi fie mai ușor sa-i dau sa mânânce. Mi-a adus scaunul și mi-a zis ca e făcut din bucăți și ca e cam ciudat. Nu m-am alertat,…
-
Munca invizibilă a părinților
Este ora 10 dimineața și îmi dau seama ca bateriile sunt pe terminate. Nici bine nu a început ziua și deja simt ca mi-e greu. M-am trezit azi-noapte de 3 ori pentru alăptat. La a 3-a trezire cu greu am readormit. Îmi pusesem ceasul sa sune la ora 6. Voiam sa citesc și sa merg la alergat. Nu am mai avut resurse. Am oprit ca prin vis alarma și am adormit pana când la 7.50 m-a trezit din nou bebelușul la alăptat. In scurt timp, ne-am ridicat din pat. Cât mi-am întins corpul, mușchii, ea s-a dus in camera celorlalți frați s-a urcat pe scaun și a căzut. Liniștire, iubire,…
-
Cartea lunii Mai – “Privind înăuntru” (Petronela Rotar)
Simt că a trecut ceva timp de când nu m-a mai prins așa tare o carte. Privind înăuntru, cartea nouă a Petronelei Rotar, este acel gen de carte de care te apuci și nu vrei să o mai lași până nu afli mai multe, până nu mergi mai departe. Noi am discutat-o la Clubul de Carte InEdu și am simțit că întâlnirea noastră a avut o profunzime aparte. Să fie oare de la toată experiența relatată? Cartea asta cuprinde atât de multe lecții de viață, încât o am în gând ca recomandare pentru mulți oameni. Pornind de la titlu – “Privind înăuntru” – aduce cu sine profunzimea abordată, ca și…
-
Învățătorul, o punte în dezvoltarea copilului
Azi este Ziua Învățătorului și nu o pot lăsa să treacă fără să scriu despre această meserie atât de dragă mie. Sa fii învățător este atât de cuprinzător, de fapt. În viziunea mea, acest om de la catedră este puntea copiilor noștri către o altă lume. După etapa grădiniței, în care se dezmeticesc și înțeleg cum stau lucrurile într-un context social, copiii ajung la școală. Iar învățătorul este poarta de intrare într-un nou sistem. Mă gândesc la învățătoarea mea. Doamna Deneșan. Mă apucă nostalgia când mă transpun de aici din fața tastelor unui laptop, înapoi în banca a doua. Îmi amintesc cum îi studiam ținuta, avea acea eleganță specifică doamnelor…
