Anul trecut în mai ne-am mutat în casa noastră, proporționată și concepută așa cum ne-am dorit și cum am proiectat funcționalitatea familiei noastre. Suntem din nou pe punctul de a ne muta, doar că acum este diferit. Anul trecut am făcut schimbarea în același oraș, de la apartament la casă. Chiar și așa a fost o schimbare mare pentru copiii noștri și erau debusolați. Ioan ne tot zicea ca apartamentul este în Lugoj, iar casa era la casă, ca și cum nu ar fi fost din aceeași arie. Acum schimbarea noastră înseamnă să lăsăm Lugojul și să ne mutăm la … Brașov. Am analizat situația pe toate părțile și pentru…
-
-
3#LuneacuCarte: “Ține-mă strâns în brațe” (Dr. Sue Johnson)
#LuneacuCarte este un proiect prin care în fiecare zi de luni veți putea găsi un articol despre cărți. Am realizat că scriu prea puțin despre cărțile pe care le citesc, așa că introduc disciplinarea conștientă care să îmi aducă o structură și să mă responsabileze. ~~~ ~~~ ~~~ ~~~~ ~~~ ~~~~ ~~~~~ ~~~~ Astăzi este despre o carte pe care o consider musai de avut în fiecare casă, ”Ține-mă strâns în brațe” de Dr. Sue Johnson, varianta în engleză ”Hold me tight”. Întâlnirea mea cu această carte s-a întâmplat în 2017 atunci când am început călătoria în tainele Terapiei de Cuplu Centrată pe Emoții. Atunci am aflat de Sue Johnson, autorul…
-
2#LuneacuCarte: Pacienta tăcută (Alex Michaelides)
#LuneacuCarte este un proiect prin care în fiecare zi de luni veți putea găsi un articol despre cărți. Am realizat că scriu prea puțin despre cărțile pe care le citesc, așa că introduc disciplinarea conștientă care să îmi aducă o structură și să mă responsabileze. ~~~ ~~~ ~~~ ~~~~ ~~~ ~~~~ ~~~~~ ~~~~ Săptămâna aceasta este despre cartea ”Pacienta tăcută” scrisă de Alex Michaelides. Întâlnirea mea cu această carte s-a petrecut în decembrie 2019, la Crăciun. Printre cadourile găsite sub brad se afla și ea. La început am evitat-o. Este apreciată ca un thriller psihologic și sunt ani buni de când simt că nu mă mai pot uita la filme din…
-
Obiceiuri bune de dimineață (Corp-Suflet-Minte)
Mă număr printre oamenii care trag de ei, mult, până când corpul dă semnale. Și recunosc, încă învăț să îmi dozez energia, puterea, resursele. A fost o perioadă din viața mea în care îmi începeam diminețile mai obosită decât mă culcam. Au fost zile/luni în care abia așteptam să vină somnul de prânz al copiilor să pot dormi. Au fost perioade în care îmi era atât de greu să mă concentrez la activitățile pe care le aveam la job încât aveam senzația că o să pot adormi ușor pe scaun, tastând, și o să cad și toți vor râde de mine. A fost perioada când copiii erau mai mici, când…
-
#LuneacuCarte: Spațiul dintre noi – Dr. Harville Hendrix, Dr Hellen Lakelly Hunt
#LuneacuCarte este un proiect prin care în fiecare zi de luni veți putea găsi un articol despre cărți. Am realizat că scriu prea puțin despre cărțile pe care le citesc, așa că introduc disciplinarea conștientă care să îmi aducă o structură și să mă responsabileze. ~~~ ~~~ ~~~ ~~~~ ~~~ ~~~~ ~~~~~ ~~~~~~ ~~~~ ~~~ Astăzi este despre o carte subțirică, 103 pagini, dar compactă și plină de informație: ”Spațiul dintre noi”, scrisă de Dr Harville Hendrix și Dr. Hellen LaKelly Hunt. Se citește rapid și este ca un rezumat simplu și într-un limbaj accesibil pentru dinamica relațională a cuplului. Știu despre cei doi autori că au conceput intervenția terapeutică…
-
Bulevard către cabana Curmătura
Bulevard către Curmătura…De ce zic asta? Pentru că probabil și noi, la fel ca alți o mie-două mii de oameni, sâmbătă – 6 iunie am luat-o la pas spre cabana Curmătura. A fost prima dată când eu am văzut atââââât de multă lume acolo și pe traseu. Am plecat eu cu copiii, mama mea Vasi și Cătă, 3 generații din aceeași familie. Îmi place să merg cu părinții mei, să fim împreună pe munte. Îmi place ideea de a le arăta ce descopăr și ce îmi place și mie. Și mă bucur că nu zic nu, ori de câte ori pot și vor ni se alătură. Îmi place că încă…
-
De ziua copilului, dă-ți voie…
Azi este 1 Iunie, Ziua Copilului, inclusiv a acelui copil cu aripile frânte. Vedem multă culoare, vedem multă iubire și bucurie. Adulții cu bandaje din propria copilărie, cu pansamente emoționale dau către copiii lor bucăți din ceea ce și-ar fi dorit cândva. Azi este ziua tuturor copiilor, și mari și mici la trup! În fiecare dintre noi a rămas acel sâmbure pur și neatins, care și-a tras peste el multe mecanisme de apărare (foi de ceapă cum le zic eu) ca să poată trece peste dificultăți. Azi este ziua în care te încurajez să-ți dai voie… … să te uiți la poze cu propria copilărie, chiar dacă îți va aduce…
-
Lecția iertării din tribul african Babemba
Am citit în cartea ”Puterea cunoașterii”( Ioan) cum gestionează un trib african greșelile membrilor. Mi-a plăcut abordarea lor, aduc o perspectivă interesantă și diferită! Vă las să citiți și scriu la final impresiile. ”În Africa de Sud, într-o zonă izolată și aridă, trăiește o comunitate de câteva zeci de mii oameni care formează tribul Babemba. Trăind în izolare membrii tribului Babemba au propriile legi de “pedepsire” a celor care încalcă legile de conduită morală și civică din trib. De exemplu, în cazul în care un membru greșește flagrant, acesta nu este închis, așa cum se întâmplă în planul social cunoscut majorității oamenilor, ci este trecut printr-un ritual public de iertare…
-
Lasă un dar important pentru copilul tău, crează arborele genealogic al familiei voastre
Când am intrat la formarea în psihoterapie de familie, încă de la prima întâlnire a fost despre genograma, tradus arborele genealogic. Adică un fel de organigramă (așa cum eram eu obișnuită din organizație), doar că în loc de superiori sunt trecuți membrii familiei, relațiile dintre ei, datele de naștere, ocupația, boli de care au suferit, data de deces. Ca un fel de pom al vieții, cu rădăcini și ramuri, cu un trecut și prezent, cu o cursivitate a vieții. Pe lângă ideea că este o tehnică importantă în procesul de psihoterapie (dezvoltată de Monica McGoldrick), arborele genealogic aduce claritate și crează legătura între cine suntem acum, de unde venim (cu…
-
Când adulții mai pot fi copii, tradus de copii
Era o dimineața liniștită, acasă, eu cu toți 3. După negocierile matinale despre ce mănâncă fiecare la micul dejun, într-un final ne-am așezat roata mesei și fiecare își vedea de farfuria lui. Și știți cum este, la masă ajungi să discuți lucruri importante. – Copii, stiti că luni este Ziua Copilului? – Da, ce fain, o sa fim la Vasi atunci, zice Maria. – Mari, o sa fie si ziua ta. (Ioan) – Si ziua lui Alex, si a lui Ana, a tuturor copiilor. (Maria) – Si ziua mea 🙂 le zic eu. – Nuuuuu, mama, nu e ziua ta. Doar copiii. (Maria) – Păi și ce, eu nu mai…
