Indiferent daca vrem să recunoaștem sau nu, atacurile de panică sunt tot mai prezente în jurul nostru. Nu mai sunt un subiect tabuu, ci constatăm tot mai des în jurul nostru că sunt cunoscuți care se lupta aceste dificultăți. Și încă sunt mulți oameni care se feresc să declare. Mai avem de construit mentalități aici. Uneori sunt interpretate ca o prefăcătorie, alteori li se acordă foarte multă importanță prin chemarea salvării sau mersul la urgențe. În acele momente, teama și simptomele sunt atât de prezente încât nu știm ce să facem cu ele Odată ce apare primul atac de panică, treptat ajunge să ne influențeze viața și să ne-o ajusteze.…
-
-
Cărțile anului 2019 din Clubul de Carte inEdu Lugoj
La începutul anului 2019 am reușit împreună cu multe doamne minunate și câțiva domni să creăm ceea ce îmi doream de mult: un club de carte, o comunitate. Îmi doream să fie un spațiu cald, cu muzică în surdină, cu miros de ceai și biscuiți, cu acceptare și siguranță, cu primire a oricăror idei lansate în discuții. Să fie un loc în care putem veni cu copiii dacă nu avem cu cine să-i lăsăm, să ne putem vulnerabiliza fără teama de critică, să putem crește împreună. Lună de lună am reușit să ne întâlnim, deși nu a fost ușor de fiecare dată. Am citit, am încercat să descifrăm perspectivele din…
-
Fericirea este atunci când de Crăciun suntem tot atâția sau mai mulți
Pentru noi, Crăciunul este o sărbătoare în familie. Îmi amintesc și acum momentele din casa părinților mei când eram copil. De cele mai multe ori, tatăl meu lucra în ziua de 24 decembrie. Îl așteptam să vină, puneam colinde și făceam bradul toți 3. Într-un moment prielnic, apăreau și cadourile Moșului. Le desfăceam, ne bucuram, povesteam. Apoi plecam la colindat cu trupa de colegi & prieteni până noaptea târziu. Prima zi de Crăciun ne găsea acasă sau în vizită la bunici. Erau niște vremuri când toți cei 4 copii ai lui Mamaia împreună cu copiii lor, mergeam la ei și umpleam sufrageria care devenea ușor neîncăpătoare. Drumul de 3km se…
-
…suntem oameni cu toții.
Sunt pe holurile unui spital. La 7.50 sălile de așteptare prin care trecem sunt pline de oameni. Ma uit la ei și le văd cearcănele, durerea, apăsarea. Alții sunt mai optimiști și fac glume despre medici. Unii vin, alții pleacă. Urcam la etaj. Un fiu își împinge tatăl intr-un cărucior cu un picior amputat. Un părinte își vizitează fiul- medic rezident de garda astăzi. O asistenta merge grabita dintr-o parte in alta. Un medic iese și trântește puternic usa. O fata de pe banca aproape leșină, cheamă pe cineva să o ajute. Imediat este luată din sala de așteptare și dusă într-un cabinet. Ma uit la toți acești oameni și îmi…
-
Cum îi putem cunoaște pe copii prin lista lui Moș Crăciun?
De dimineața vorbeam cu copiii încercând să-i trezesc mai ușor. Ei stăteau în pat semi-adormiți. – Copii, peste fix o săptămâna este Crăciunul. Vă dați seama? Nicio reacție din partea lor. Se uitau la mine cu ochii mici, numai că nu spuneau ” ce mai vrea și asta de la noi?!” 🙂 – Copii, cum facem cu scrisorile pentru Moș Crăciun? Ei și aici i-am câștigat, s-au trezit și au început să-mi povestească. Obiectiv îndeplinit 🙂 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ La începutul lunii decembrie am făcut cu toți 3 lista pentru Moș Crăciun. Dincolo de ideea de a avea o inspirație pentru ce își doresc copiii, mi-am dorit să-i cunosc. Sunt în plin…
-
Weekend aniversar la Budapesta
Este mai bine de o lună de la trăirea acestui articol și am simțit nevoia sa-l scriu pentru a mă reîncărca cu energia și bucuria din acele zile. În 27 octombrie, am sărbătorit 7 ani de căsătorie. Și pentru că sunt mai bine de 2 ani de când noi doi nu am mai fost doar noi doi, am zis că acesta este momentul. Am pregătit toată logistica legată de copii. Am gândit strategia de cum mă descurc ținând cont că încă o alăptez pe Alex. Am făcut bagajul și am plecat la drum cu gândul de a ne bucura de timpul acesta împreună. Nu aveam stabilite puncte de interes, ne-am dat…
-
– Mama, Moș Nicolae chiar există?
La noapte vine Moș Nicolae, un moment atât de așteptat de copii și nu numai. Eu mă număr printre acei oameni care se bucură de orice găsește în ghetuțe. Am scris anul trecut despre Moș Nicolae al nostru din liceu care venea cu…bilețele de apreciere. Cel mai frumos cadou pentru noi, în acel context. Acum, de când sunt copiii în viața noastră, lucrurile sunt mai picante 🙂 ”- Mama, Moș Nicolae chiar există? De unde știe el unde stăm? Acum ne-am mutat, dacă greșește adresa?” Cu avalanșa asta de întrebări m-a întâmpinat Maria după o zi de școală. Cumva, parcă nu aș fi vrut să rup vraja, deși nu am creat…
-
“Copilul e maestrul” – film de Alexandre Mourot
Săptămâna trecută am participat la prezentarea filmului documentar ”Copilul e maestrul”, realizat de Alexandre Mourot. Întregul film aduce în atenția noastră filosofia Montessori, ca metodă de creștere a copiilor. Acțiune este una adevărată și naturală, fără scenarii sau replici. Totul se petrece în cadrul unei școli din Franța cu abordare Montessori. Camera este pusă într-un anumit loc al spațiului și este înregistrată dinamica acelei clase. Filmul a durat 110 minute și, credeți-mă, că pe educatori i-am văzut în acțiune extrem extrem de puțin. Rolul lor este unul activ înainte de a ajunge copiii, punând toate materialele la îndemâna lor, așezându-le în ordine. Iar după ce vin copiii, după îmbrățisare și…
-
Despre dinții copiilor cu dr. Anca Oltean, medic primar ortodont, specializarea estetică dento-facială
Nu știu cum este pentru voi, dar eu când mă gândesc la dinții copiilor devin foarte strictă. Când eram copil părinții mă trimiteau să mă spăl pe dinți și eu mă jucam cu periuța, mâncam pasta de dinți, miroseam bine la final. Alteori doar spălam periuța în apă. Colac peste pupăză, stomatologul de copii din orașul nostru era un ”mic killer”, fugeam de orice întâlnire programată până nu mai puteam de durere. Abia prin liceu am conștientizat cât de importantă este dantura și m-au ajuns din urmă toate giumbușlucurile mele de a evita spălatul corect pe dinți. Ei bine, având istoria aceasta, am zis că voi fi atentă cu copiii…
-
Să ne luptăm pentru moștenirea emoțională la fel de mult ca pentru bunurile materiale
Eram cu toată familia la o terasă. În jur era multă iarbă verde și un loc de joacă amenajat pentru copii, cu leagăne și balansoare din cele vechi (de pe vremea noastră 🙂 ). Puțin mai în spate, se afla un spațiu împrejmuit unde erau găini, rațe, păuni. Evident, acela a fost locul de atracție pentru copii. Stând noi acolo, au venit la un moment dat 2 oameni, bărbat și femeie, mamă și fiu. Aflându-se atât de aproape de noi, auzeam (fără să vreau) ce discutau. Era despre moștenire, despre terenuri și case. O certa pentru că îi lăsase altcuiva terenul. L-ar fi vrut el. Îi vorbea răstit, cu degetul…
