În sfârșit e gata! După mai bine de 3 luni de planuri, idei, căutări și o lună de muncă, blog-ul meu are casă nouă.
Nu este în varianta lui finală și nu cred că va fi vreodată perfect. În fiecare zi mai văd ceva ce aș vrea altfel: ba stilul de scriere al articolelor, ba dimensiunea pozelor, ba aranjarea, ba…diverse. Dar azi am decis să-i fac inaugurarea în forma actuală, urmând ca pe parcurs să-i mai aduc îmbunătățirile necesare. Vreau să-i mulțumesc în mod special lui Vivian, care m-a ajutat cu partea tehnică, care mi-a ascultat fiecare dorință și m-a ajutat să transpun grafic ceea ce-mi imaginam. De asemenea, îi mulțumesc și lui Călin pentru suportul lui!
De ce blog?
Ideea cu blog-ul a apărut când eram însărcinată cu Maria, acum vreo 4 ani. La momentul respectiv am început să mă joc în blogger, să scriu articole doar pentru mine, era ca un fel de jurnal online, deși jurnal e mult spus.
Apoi, anul trecut am ales să-l fac public către familie și, în scurt timp, către toți care vor să-l citească.
Am primit foarte mult mesaje pozitive pentru articolele scrise, am primit încurajări să mai scriu, am primit mesaje prin care prietenii îmi mulțumeau pentru că am împărtășit felul în care îi cresc pe copii, la rândul lor preluând strategia și rezolvând dificultăți în relația cu cei mici. Am primit aprecieri vis a vis de locațiile vizitate și de informațiile utile prezentate. Au fost oameni care au mers să viziteze locurile respective după ce am scris despre ele. Astfel, toate aprecierile primite, mi-au dat încredere să fac mai bine ceea ce începusem în joacă.
De ce Blog de familie?
Nu întâmplător am ales aces titlu. Familia reprezintă una din valorile mele, unul din stâlpii mei. Familia e spațiul siguranței, al protecției, al bucuriei, al dezvoltării, al curiozităților, al explorării. În familie creștem, ne dezvoltăm, plângem, ne căutăm puterile pierdute. Familia este una din bazele pe care construim. Când zic familie, mă refer în primul rând la familia nucleară (Răzvan și copiii), apoi și familia lărgită (părinții, bunicii, verisoare, etc).
În această perioadă, aprofundez studiul familiei din perspectivă teoretică și practică a terapiei de familie, astfel convingerile mele parcă prind și mai multe rădăcini. Familia este importantă!
De ce sloganul “Memories made TOGHETER last a lifetime”?
Familia este primul spațiu în care ne regăsim, ne formăm ca indivizi și totodată primul spațiu în care se formează amintiri. Îmi doresc să trăim împreună o viață plină de amintiri, să le integrăm pe toate (și pe cele bune și frumoase, și pe cele mai grele și dureroase), vreau să las copiilor mei, împreună cu Răzvan, experiențe din care să învețe, să cunoască lumea, să se formeze ei ca viitori adulți și, la rândul lor, să transmită generațiilor viitoare valorile noastre.
Ce e diferit?
Diferența între blog-ul vechi și cel actual este în prima etapă de imagine și de structură, apoi împărțirea articolelor pe categorii, gruparea lor în funcție de etichetele primite, informatii noi despre “Cercul sigurantei”, despre mine.
Vor fi și alte chestiuni noi, care țin de proiectele mele, dar le voi dezvălui pe parcurs, nu tot dintr-o dată 🙂
În concluzie
Așadar, welcome to my new home!
Dacă aveți vreo sugestie despre “noua casă”, vreun feedback, vreun sfat, toate le aștept cu drag!
2 Comments
Adina
Bravo Andreea! Urmaresc si citesc cu mare placere postarile de pe blog ul tau! M-au inspirat foarte mult in viata de familie si pot spune ca au fost o gura de are prospat atunci cand am crezut ca suntem jos…la pamant… e mult de povestit si nu intru in detalii..suntem toti oameni cu dureri, frustari si mai ales impliniri. Depinde doar de noi ce intelegem prin ” impliniri”. E greu de explicat acest sentiment cand ” ai” dar de fapt ” nu ai”. In fine…. ma bucur enorm sa citesc despre experientele voastre, ma bucur pentru curajul tau de a’ti impartasi viata cu noi, cei multi, si…..astept sa mai citesc noutati! Va doresc toate cele bune!
andreea.arsene
Adina, iti multumesc pentru apreciere! Viata noastra, a tuturor, e plina de urcusuri si coborasuri. Azi suntem pe val, maine suntem in apa. Sunt momente fine de echilibru perfect, dar cred ca impreuna ne e tot timpul mai usor sa gestionam si momentele frumoase si pe cele mai grele. Te pup!