În familia noastră sunt mai multe etape care parcă se apropie de un final. Maria încheie clasa a 4-a, urmează gimnaziul cu tot ce aduce el nou. Alex termină grădinița și intră la școală. Petra a făcut 1 an și eu mă simt într-o etapă nouă față de acum ceva timp. Ioan încheie clasa a 2-a. La nivel de familie, cuplu sunt schimbări.
Având aceste tranziții personale, mi-am amintit cât de important este să ne acordăm timp să încheiem lucrurile, să închidem cercul experiențelor deschise cu ani în urmă.
Sărbătorim începuturile, le marcăm cu petrecere, cu flori, cu haine noi, cu multă bucurie. Dar oare de ce să nu facem asta și cu finalul?
Se apropie finalul de an școlar. Sunt copii care vor încheia anumite etape. Pentru unii este final de grădiniță, final de clasa a 4-a, clasa a 8-a, liceu, facultate sau poate alte cursuri. Pentru alții, din toamnă, înseamnă continuitate cu aceeași colegi, aceeași clasă, aceeași profesori, însă oricum e o încheiere a unei etape acum. Din toamnă, copiii noștri vor fi într-o grupă sau o clasă diferită.
Finalul de an școlar este o bornă, se termină ceva și începe altceva.
De ce e important să sărbătorim finalul?
Nu prea ne place finalul, în general. De ce? Pentru că el aduce o schimbare și pentru că, de cele mai multe ori, schimbarea este resimțită ca o amenințare. Apar întrebări, îngrijorări, anxietăți, nevoia de a deține controlul. Apare întrebarea ”Ce urmează? O să fie bine?!”. Apare și eliberarea: ”Bine că se termină, vine vacanța”.
Încheierea unei etape din punct de vedere temporal, cognitiv, nu înseamnă că o încheiem și emoțional.
Și ca să fie mai ușor, gândește-te când ai schimbat jobul. Simplul fapt că ți-ai scris demisia sau ai fost promovat/ă nu înseamnă că ai încheiat socotelile. Au mai urmat gânduri, întrebări, mintea a mai croșetat idei, ai mai revăzut situații de la job.
Ori toate astea ne pot ține pe loc. Ne blochează. Sub o formă sau alta rămânem agățați între ceea ce a fost și ce urmează, blocați în tranziție, în pasaj.
Și aici intervine avantajul ritualului de încheiere.
În momentul în care avem desfășurăm o activitate căreia îi dăm valoarea de încheiere, închidem cercul experienței trăite și începem să facem loc pentru ceea ce urmează.
Însă mai e ceva, să desfășurăm ACEA activitate care are acest sens pentru noi.
Serbările de final de an pe care unii părinți le blamează au rolul acesta de încheiere. Rugăciunile de mulțumire de la finalul slujbei au din nou acest rol. Ritualul desfășurat pe parcursul înmormântării este din nou despre o încheiere. Dacă ne uităm în jurul nostru, putem să vedem activități cu acest scop.
Ce să conțină ritualul de încheiere?
El nu presupune o formă strictă și rigidă. Poate fi despre orice activitate: pizza, înghețată, scrisoare, bilețele, joacă liberă. Ceea ce contează este SENSUL pe care-l dăm și-l transmitem copiilor (dacă suntem într-un grup).
Noi ieșim uneori la înghețata de final de școală. Mai mergem la înghețată de nenumărate ori pe parcursul anului, dar aceasta este CEA de final și specific asta. Altădată la pizza. Alteori desenăm anumite lucruri care au legătură cu școala.
Învățătoarea Mariei a fost foarte inspirată și i-a invitat să scrie o scrisoare despre cei 5 ani petrecuți împreună.E tot o formă de încheiere.
Important este să-i implicați pe copii în luarea deciziei și despre cum alegeți să marcați momentul.
Las mai jos câțiva pași ca un ghid cu mențiunea că ei nu trebuie făcuți deodată. Chiar e bine să lăsăm spațiu, să se așeze etapele.
Ghid de conversații pentru încheiere
1.Apreciere și recunoștință
Când încheiem o etapă, e valoros să ne uităm la ce ne-a adus bun și pentru ce anume suntem recunoscători. Cum ne-a schimbat întâlnirea cu acea persoană? Cum a fost să fii în clasa educatoarei, învățătoarei X? Cum a fost să fii alături de colegii tăi 4-5 ani?
E firesc să nu fie toate lucrurile roz și să apară și emoții de furie, frustrare, dezamăgire. Ele fac parte din procesul schimbării și e nevoie să le dăm spațiu. Doar așa putem să facem loc.
Așa că, dacă îi observați pe copii că plâng sau că sunt mai furioși, ajutați-i să fie în contact cu emoțiile astea, fără să simțiți presiunea să îi scoateți de acolo. Le va fi dor. Îi sperie schimbarea. Le e greu.
2. Lecțiile învățate
Faceți împreună o lista cu ceea ce au învățat de la profesori, educatori, din acel loc, din experiență. Nu e nevoie de ceva sofisticat, poate fi și verbal. Poate fi concluzia voastră ca părinți când îi ascultați pe copii povestind despre asta. ”Aha, dacă înțeleg bine, a fost fain că ai avut colegii aceștia, pentru că ai descoperit-o ca prietenă pe X, Y. Și aud că nu ți-a plăcut că ai fost dezamăgită de…și atunci ai învățat să….”
3. Să dăm drumul
Aici este despre greul resimțit, despre a da drumul la acele aspecte – emoții, comportamente – pe care nu le mai doresc copiii. Nu înseamnă că nu le vor mai găsi pe parcursul vieții, ci doar le dăm spațiu să descarce ceea ce au luat deja cu ei și faptul că e ok să fie și lucruri care nu ne plac.
O întrebare simplă îi poate ajuta pe copii să se conecteze și cu partea aceasta mai puțin plăcută a experienței lor: ”Dacă ai avea o baghetă magică, ce ai vrea să lași în acest coș legat de școală/grădi?”
Când copiii sunt mai mari, putem pune întrebarea diferit.
4. Vizualizarea a ceea ce urmează
Putem să visăm cu ochii deschiși și să ne uităm cu ei la ce urmează. Nu cu scopul de a crește îngrijorarea, anxieatea. Facem pasul acesta după ce am descărcat mai sus lucrurile.
”Cum îți imaginezi că o să fie?”
”Ce ți-ar plăcea să găsești la școală, la grădi?”
”De ce ți-e teamă? Ce crezi că ar putea să nu meargă bine?”
”Cum ai avea nevoie să te susțin eu?”
Reamintesc pe scurt:
Poți avea în gând acești pași sau pur și simplu te poți bucura de înghețata de final de școală cu copilul tău. Doar sărbătoriți!
Să fie cu folos și inspirație,
Andreea
Psihoterapeut de familie & cuplu
Sursa foto: Unsplash
