Calatorii Familie

Înapoi la grădiniță, cu ce am rămas după vacanța asta?!

14 ianuarie 2019

De azi a reînceput grădinița copiilor. Pe de o parte, mă bucur, pentru că va fi mai ușor peste zi, am timp mai mult pentru proiectele mele. Pe de altă parte, mă încearcă și un sentiment de melancolie, pentru că vacanța asta a fost presărată cu multe momente intense.

Vacanța a debutat victorios cu multe crize de furie, supărări, nemulțumiri, parcă nimic nu funcționa. Eu mă simțeam de parcă aș fi fost un slime și cineva trăgea de mine să vadă cât pot ține, când mă rup. După care lucrurile au început să se așeze, încet încet. Să ne intrăm în ritm, să savurăm momentele împreună, să gestionăm mai bine situațiile dificile.

Ce am câștigat în vacanța asta?

Simt că ne-am apropiat, simt că ne-a priit timpul acesta petrecut împreună, aveam nevoie de el. Avem o grămadă de amintiri, sunt multe lucruri pe care le-am făcut ÎMPREUNĂ.

Zi de schi

Îmi amintesc de Crăciun când am fost la schi, noi doi și Maria, împreună cu prietenii noștri. Ne-am făcut griji, cum să-i spunem lui Ioan că pe el nu-l luăm, cum va primi vestea? După care am apelat la varianta care merge de fiecare dată: adevărul. A dat semnale prin comportament că nu e tocmai fericit, dar a înțeles și am compensat ulterior.

Bucuria cea mare a fost să împărtășim în variantă de 3 (deocamdată) schiatul împreună. Să o văd pe Maria cum urcă singură pe teleski și cum coboară pe pârtie după Răzvan, oaaa…ce sentiment! Să mă tem pentru ea când oamenii kamikaze veneau cu viteză mare de sus și abia își țineau echilibrul, dar în același timp să mă bazez pe deprinderile ei de a se proteja. A fost un exercițiu de încredere în copil și de înțelegere că orice aș face ca părinte nu o pot proteja permanent.

Pauzele noastre de ceai s-au transformat în: „Hai, odată, eu vreau să mă dau! De ce stăm aici?” Pe semne că Mariei noastre îi place.

La derdeluș în familie

Ne-am luat „plăci”, cum le zic copiii (adică acele obiecte de plastic care seamănă cu capacele de la wc 🙂 ) și ne-am dat pe deal cu ele. A fost atâââât de fain! Ne încurajam între noi, strigam unii la alții, făceam scheme, parcă tot dealul era numai al nostru.

Timp cu familia extinsă

Crăciunul ne-a adus laolaltă. Am petrecut timp cu cei dragi și am avut ocazia să împărtășim momentele speciale împreună. Serbările copiilor, Venirea lui Moș Crăciun, masa de Crăciun, plimbări, jocuri de casă, povești. A fost bine să fim împreună!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Uitând-mă în urmă e necesar să fac un efort să-mi amintesc despre cadourile primite/ dăruite. Și asta îmi spune ceva, nu ținem minte partea materială, ci ținem minte cum ne-am simțit, ce a tresărit în noi, cum ne-am conectat cu cei dragi. 

Vă invit să vă gândiți: copiii voștri se mai joacă cu darurile primite de Moș Crăciun? Sau sunt aruncate pe undeva prin casă, iar în cel mai bun caz le-ați strâns și le-ati pus în dulap?

Putem cumpăra cele mai minunate daruri, dar ele nu vor face și nu vor dăinui în timp.

Adevărata valoare a acestor momente este prezența noastră conștientă, să fim acolo în mod real, să-l simțim pe cel de lângă noi. Să ne jucăm împreună, să ne ajutăm, să râdem, să plângem tot împreună, să vorbim vrute și nevrute. 

Familia este ca un tampon față de stresul lumii exterioare, este spațiul unde construim securitate și pace. De aceea, este atât de important să avem grijă de ea!

Voi cum sunteți după vacanță? Cu ce gânduri ați rămas?

 

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply