Conferinte / Campanii

#16 Cristina Bogdan – Cea mai importantă lecție de când am devenit părinte

Acest articol face parte din campania “Tu ce lecție importanta ai învățat de la copilul tău odată ce ai devenit părinte?”

Mi-am dorit sa încep acest proiect, pentru că eu am simtit cum venirea pe lume a copiilor m-a transformat personal, determinând sa ma dezvolt, sa-mi pun întrebări, sa caut răspunsuri. In același timp, ma gândeam ca nu sunt singura care trece prin asta. Sigur sunt si alți părinți care isi învata propriile lecții prin copiii lor, așa ca am adresat aceasta întrebare unor oameni pe care eu ii admir.

Astăzi, Cristina Bogdan, mamă de adolescent de 18 ani, colega mea de lucru devenită prietenă, omul plin de energie și veșnic cu zâmbetul pe buze, a acceptat sa răspundă la întrebare si sa scrie despre experiența ei proprie.

Sunt oameni pe care îi întâlnim în viață și cu care avem o conexiune imediată. Este o chimie care ne leagă, transmisă prin toți porii, prin energia din jurul nostru. Exact așa a fost la mine și la Cristina.

Ne-am întâlnit în mediul organizațional în urmă cu 7-8 ani. A fost omul care m-a învățat și mi-a arătat cu ce se “mănânca” logistica, care-i treaba cu planificarea de producție, cu cardurile Kanban. M-a susținut și mi-a transmis încredere de multe multe ori. A fost alături de mine când i-am născut pe copii, rând pe rând cu fiecare.

Și tot ea a fost unul din acei oameni care a citit primele articole de pe blog pe vremea când îl țineam doar pentru mine. Ea mi-a zis: “dă-i drumul, e fain”.

Cris, îți multumesc pentru toata sustinerea și încrederea acordată! Eu sunt norocoasă că te cunosc, iar Maxi este și mai norocos că ești mama lui 🙂

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Mi s-a propus să îmi împărtășesc trăirile și emoțiile unei mame de adolescent.
Ce pot spune? E o provocare, lecții învățate zilnic, sentimente contradictorii, întrebări la care îmi pot răspunde singură după multe frământări.

Oare deciziile trebuie să le iau eu sau el?(este baiat) Răspunsul din sufletul meu a avut „un război” cu răspunsul din creier și a învins raționalul, adică să ia decizia el și eu să-l sprijin.

Oare să îi impun lucruri care să mă mulțumească pe mine sau să-l mulțumească pe el? Din nou a învins rațiunea.

Toate întrebările pe care mi le pun se termină cu decizia de a-l sprijini să facă ce își dorește, și să aibă suportul meu total. Îmi asum să îl las să greșească „să se dea cu capul de pereți “.

Avem momente în care discutăm și îi spun punctul meu de vedere care nu este întotdeauna același cu al lui dar în final ajung să consider că e suficient de mare să decidă singur.

Am învățat multe de la el și mă uimește permanent prin maturitate, înțelepciunea și empatia de care dă dovadă.

Cred că poveștile despre adolescenți pe care le-am auzit până să trăiesc perioada din prisma părintelui au creat în mintea mea paradigme care au fost demontate zi de zi de el.

Nu aș schimba nimic din ce-am făcut pentru educația lui și nu aș schimba nimic din ce avem acum.
Are un spirit de observație ascuțit, e atent la cei din jur, trage concluzii singur și din frământările pe care mi le povestește din viața lui din afara familiei mi-am dat seama că cerne răul de bine și ia hotărâri bune.

De cele mai multe ori cand îl întreb cum i-a fost ziua răspunsul lui este „bine”, sau cum a fost la școală, el îmi raspunde cu un simplu „ok”.😃 Se pare că nu trebuie să știu mai mult, și nu forțez nota.

L-am învațat să vină să ne spună orice, să aibă încredere în noi ca atunci când are probleme îi oferim suport. Ne străduim să-i fim prieteni, să ne simtă aproape în orice situație chiar dacă de multe ori pare că avem opinii total diferite.

Nu pot compara perioada adolescenței mele cu perioada adolescenței lui, cred că e superior ca nivel de cunoștințe, curiozitate și maturitate. Mediul îi ajută pe copiii din ziua de astăzi să fie diferiți și cu siguranță nu trebuie să îi comparăm cu noi deoarece lucrurile s-au schimbat și copiii sunt mult mai deschiși și deștepți.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Multumesc, Cris, pentru deschiderea sufletului! Multumesc, Maxi, ca ai fost de acord!

Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:

Facebook:Blog – Andreea Arsene

Instagram: AndreeaArsene.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.