#29LuneacuCarte: Hoții de atenție – De ce nu te poți concentra (Johann Hari)
01/16/2023
#LuneacuCarte este un proiect prin care în zilele de luni veți putea găsi un articol despre cărți. Am realizat că scriu prea puțin despre cărțile pe care le citesc, așa că introduc disciplinarea conștientă care să îmi aducă o structură.
~~ ~~~ ~~~ ~~~~ ~~~ ~~~~ ~~~~~ ~~~~ ~~~
Prima carte din 2023 este ”Hoții de atenție – De ce nu te poți concentra” a lui Johann Hari, apărută la Editura Trei, categoria Psihologia pentru Toți. El este și autorul cărții ~Legături pierdute – cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare~ despre care am scris aici.
Problemele de concentrare atât la copii, cât și la adulți, sunt printre discuțiile frecvente care apar în procesul terapeutic.
Johann Hari explică prin acest volum cauzele acestor dificultăți aducând studii, interviuri cu cercetători, combinate și cu experiența lui personală.
Sunt 12 cauzepe care el le-a identificat cu confirmări ale cercetătorilor:
Creșterea vitezei, comutarea și filtrarea
Paralizia stărilor de flux
Creșterea epuizării fizice și mentale
Prăbușirea lecturii susținute
Îngrădirea minții hoinare
Dezvoltarea tehnologiei care te poate urmări și manipula (partea 1)
Creșterea optimisului feroce
Creșterea stresului și declanșarea vigilenței exagerate
Regimul alimentar deteriorat și creșterea poluării
Regimul alimentar deteriorat și creșterea poluării
Creșterea indicidenței de ADHD și cum răspundem acestei probleme
Izolarea fizică și psihică a copiilor noștri
Fiecărei cauze îi este dedicat un capitol în care autorul explică ceea ce se întâmplă în comportamentul oamenilor, dar și în interior. Aduce argumente prin rezultate ale studiilor și prin dialoguri cu autorii acestora.
Mă voi opri pe scurt asupra a două dintre ele: Nr 1 – Creșterea vitezi, comutarea și filtrarea și Nr 2 -Creșterea indicidenței de ADHD și cum răspundem acestei probleme.
Nr 1. – Creșterea vitezei, comutarea și filtrarea
Creșterea volumului de informație este cea care ne dă senzația că lumea se mișcă mult mai repede. Dorința de a fi la curent cu tot ce se întâmplă vine cu un impact asupra vieții noastre și asupra relațiilor: Conform studiilor într-un interval de 24 ore, ne atingem telefoanele de 2617 ori.
Suntem prezenți rapid, oricând, dar cu ce cost?! Sacrificarea profunzimii…
”Profunzimea cere timp. Și profunzimea cere reflecție. Dacă trebuie să ții pasul cu toate informațiile și să trimiți e-mailurile tot timpul, nu mai ai timp de profunzime. Profunzimea în ceea ce privește relațiile cere de asemenea timp. Cere energie, alocarea unor mari intervale de timp și angajament. Cere atenție. Toate lucrurile care presupun profunzime sunt afectate. Suntem atrași din ce în ce mai mult de lucrurile de fațadă.”
Ca mesaj al cercetărilor aflăm că: lentoarea hrănește viteza, iar viteza o distruge.
Am putea spune că știam toate aceste lucruri, nu? E ceva ce vedem zilnic pe șoselele din România, însă poate nu ne-am gândit că același impact este și prin toată avalanșa de informație, pe toate canalele disponibile.
Comutarea, multitasking-ul
Multitasking-ul, o mare apreciere care încă mai circulă prin punctele forte ale angajaților, nu există!
”Creierul nostru nu poate să producă în plan conștient, unul sau două gânduri în același timp.” (prof. Earl Miller – MIT)
Când afirmăm că facem multitasking, de fapt jonglămînainte și înapoi, alternăm și determinăm o reconfigurare constantă a creierului.
Care e costul?
Scade performanța, apare lentoarea în acțiune
Efectul de gafă, apar erori
Pe termen mediu și lung, scade creativitatea
”Efectul de slăbire a memoriei” (studiu UCLA – University of California, LA)
Să luăm câte o sarcină pe rând e calea spre a reduce costurile acestea.
Așadar, avem avalanșa de informații, nevoia noastră de a nu pierde ceva din tot ce se întâmplă (FOMO = fear of missing out), conectarea continuă la tot ce rulează, iar asta vine cu impact asupra capacității noastre de concentrare și de a duce la bun sfârșit ceea ce ne propunem.
O altă cauza este cea a creșterii indicidenței de ADHD.
Nr 2 – Creșterea indicidenței de ADHD și cum răspundem acestei probleme
ADHD = tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate
Cauza ADHD s-a explicat o vreme doar prin aspectele biologice, ca și cum ceva nu funcționează corect în genele și creierul persoanei diagnosticate și e nevoie să ia psihostimulante pentru a se trata. Această perspectivă este frecvent răspândită în SUA. Și se aplică și în România. În Finlanda este o altă abordare care vizează și alte tipuri de ajutor.
Johann Hari, autorul acestei cărți, a căutat și alte răspunsuri, așa că a ajuns la Dr. Sami Timimi – psihiatru de copii din Anglia și la Alan Sroufe – profesor în psihologia copilului.
Alan și echipa lui au făcut un studiu colectiv asupra a 200 de oameni pe o perioadă de 40 de ani. Fuseseră urmăriți de la naștere până la 40 de ani. Doreau să vadă ce factori din viața unei persoane pot conduce la dezvoltarea problemelor de concentrare. Si-au îndreptat măsurătorile pe o serie de factori: de la corpurile lor până la casele în care trăiau, de la personalitățile lor până la părinți.
Erau convinși că problema stă în condiția neurobiologică, așa că au măsurat temperamentul copilului în primele luni de viață și apoi de-a lungul timpuluipe multe alte aspecte cum sunt: cât de stresante erau viețile părinților și cât suport social primeau familiile.
Când copiii aveau 3 ani, cercetătorii au făcut predicții despre care dintre ei va dezvolta ADHD. Au fost surprinși de ceea ce au descoperit. S-a dovedit că starea neurologică de la naștere n-a ajutat deloc în prezicerea problemelor de atenție. Cel mai important factor determinant era ”contextul din jur […] nivelul de haos din mediu.”
”Dacă un copil este crescut într-un mediu foarte stresant, atunci este mai predispus să dezvolte probleme de atenție și să fie diagnosticat cu ADHD. S-a observat că nivelul crescut de stres din viețile părinților este primul pe listă.”
De ce un copil care crește într-un mediu stresant are această predispoziție?
Alan Sroufe – profesor și cercetător în psihologia copilului
Alan Sroufe – profesor și cercetător în psihologia copilului
După ce au adunat suficiente dovezi pe zeci de ani, Alan și echipa lui au spus că ”nimic din ceea ce au crezut la început nu s-a dovedit adevărat”
”o majoritate clară dintre copiii care au fost mai târziu diagnosticați nu fuseseră născuți să aibă ADHD. Au dezvoltat aceste probleme ca reacție la circumstanțe.”
Cum rămâne totuși cu partea de biologie?
Joel Nigg – Societatea Internatională de Cercetare în Psihopatologia Copiilor și Adolescenților – a fost intervievat de Johann Hari pentru perspectiva biologică asupra ADHD. El a afirmat că ”genele nu sunt un destin, ci mai degrabă afectează probabilitatea îmbolnăvirii”.
Alan Sroufe a adus și el o perspectivă asupra genelor, ”genele nu acționează în vid. Genele sunt inhibate sau stimulate ca răspuns la stimulii din mediu.”
Johann Hari are câteva pagini dedicate tratamentului medicamentos de ADHD și a ceea ce s-a descoperit pe termen lung. Pentru detalii, vă recomand să parcurgeți capitolul respectiv.
Trăgând linie, cartea vine cu alte perspective asupra dificultăților de atenție din mai multe planuri și unghiuri. Vă recomand să o parcurgeți având la îndemână un caiet de notițe, e plină de informații utile, valoroase și cercetări suplimentare de căutat ulterior.
