Parenting Proiect "O carte pe lună"

Crizele de furie de la 4 ani, o oportunitate in dezvoltarea copilului

9 ianuarie 2018

La 4 ani parca nu ne mai așteptam la crize de furie, nu? Copilul a crescut, a depășit vârsta aceea de 2 ani in care erau zile cu țipete si plânsete furioase si la 4 ani pare ca înțelege mai multe. Avem așteptări proiectate asupra lui, folosește limbajul pentru a se exprima, reușește sa gestioneze frustrările, pare ca a depășit vârsta aceea provocatoare. Asa ar părea…, dar realitatea e un pic diferită.

Ei bine, cand Maria a avut o perioada in care supărările ei au fost dese, cu manifestări de crize de furie si încărcarea mea emoțională era la maxim, am început sa ma îngrijorez. Asta se întâmpla putin dupa începerea grădiniței, in toamna(ea avea la acel moment 4 ani si jumătate). Eu treceam printr-o perioada stresanta cu mult de învățat pentru examen, ea era intr- o noua grupa la grădinița, sarcina mea avansa si îsi făcea simțită prezenta tot mai mult, asa ca au apărut si dificultățile in a ne înțelege.

La început am pus totul pe seama mea. Mi-am asumat ca somnul redus imi afectează răbdarea cu ea, am preluat asupra mea situația si din pricina stresului pe care il resimțeam. Am încercat sa aduc schimbări, mai multa conectare, timp doar noi doua, sa respir de 2ori înainte sa acționez si sa o ajut si pe ea in momentele de criza. Parca era un pic mai bine, dar totuși prea putin. Asa ca am început sa întreb si sa caut informații. Dana mi-dat câteva hinturi care m-au liniștit pe moment, dar dupa aceea, tot căutând, am dat peste o carte care m-a luminat si in care mi-am găsit răspunsurile.

”Un pas înapoi devine o oportunitate” (Brazelton)

Cel mai important aspect de la care plecam este ca e perfect in regula sa apăra regresia, sa para ca acel copil care pana ieri reușea sa facă, sa se controleze, sa acționeze intr-un anumit fel, astăzi nu mai face asta. De ce?

”Regresia ii va da forța sa se regrupeze si sa faca fata necesității de acceptare a unei abordări mai responsabile.”

Crizele de furie de la 4 ani sunt diferite de cele de la 2 ani, pentru ca ele reprezintă de fapt o lupta împotriva realității pe care acum o conștientizează. La 4 ani are nevoie de o lume in care el deține controlul si nu parintele.

Nevoia de a se retrage in siguranta oferită de pattern-urile anterioare subliniază cat de mare este efortul pe care un copil trebuie sa-l depună pentru a face un pas major in dezvoltare.” (Brazelton)

Ce sa facă părinții?

Parintii care se confrunta cu regresii in dezvoltarea copilului pot reacționa in mai multe moduri:

neagă problema -> dar făcând asta lasa toata responsabilitatea asupra copilului

au o reacție exagerata -> asta mai ales in momentele in care se ating propriile vulnerabilități din trecutul parinților (aici nu sunt mulți care conștientizează asta, dar cei care o fac au un mai bun control asupra sinelui, dar si asupra copilului, vânzându-l in primul rând pe el)

îsi pun întrebări -> una din cele mai constructive abordări este următoarea: “ Ce înseamnă asta pentru copilul meu?”

“Izbucnirile si crizele de furie reprezintă efortul pasional al copilului de a-si însuși lumea. Daca părinții il iau in ras sau il ridiculizează in orice alt mod, practic ii transmite ‘nu este lumea ta…’. Dar acceptând frustrarea si tristetea datorate renunțării la dorințele sale, parintele împărtășeste durerea cu copilul sau. In acest fel, copilul nu se simte singur si i se poate acorda respectul pe care-l merita.” (Brazelton)

Știind toate aceste lucruri, parca privim crizele de furie de la 4ani dintr-un alt unghi, nu-i asa?

Pentru mine s-a schimbat optica, am ajuns sa văd in acel tantrum oportunitatea ulterioară si sa știu ca vine ceva bun ulterior.

Apoi, am ajuns sa-i înțeleg mai bine lumea magica pe care si-o crează in jurul ei, prin povesti, cântece, jocuri de rol. Este lumea ei, in care deține controlul, pentru ca asa cum scriam mai sus, are nevoia aceasta. Acolo ea face regulile, cu păpușile si rochiile ei, cu prințesele din castel.

“Fanteziile le protejează visele, dorințele, capacitatea de a se raporta la viitor.” (Brazelton)

Va recomand cartea de mai jos, mai ales daca aveți copii in acest interval de vârsta sau daca intrați in contact cu ei din perspectiva unui educator, profesor.

 

 

Sursa foto: Shutterstock

 

Text: Andreea Arsene

Psihoterapeut de Familie

 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Razvan 13 ianuarie 2018 at 1:36

    Andreea, iti fac aici o analiza pe text, poti sa o aprobi drept comentariu, sau nu.
    Am intrat pe site de curiozitate, pentru ca si eu am un copil de +4 ani, care nu a facut crize de furie la varsta asta (si despre care nici n-am citit in carti). Asa ca voiam sa aflu exact despre ce vorbesti.
    1. In primul rand, cine este Dana. Spui ca Dana ti-a dat cateva hinturi. Daca Dana e fata ta, cine mai e Maria?
    2. Pe urma imi spui ca ai citit o carte si… in loc sa-mi spui titlul cartii, imi bagi un citat. Al unui nene, despre care, iar, nu spui nimic.
    3. Dupa citat, imi vorbesti de regresie. Parca era vorba de criza de furie, regresia de unde a aparut? Cum de nu vad legatura intre cele doua? Revii tu la crizele de furie de la 4 ani, dar tot nu le legi cum trebuie de regresie – pe ea o lasi atarnand in doua fraze.
    4. La ce sa faca parintii m-ai pierdut. Imi spui ce sa fac sa ce sa nu fac? Ca „neaga problema” nu e o solutie la criza de nervi. Pana la urma, care-i recomandarea facuta? Ca atunci cand zici „ce sa faca parintii” imi sugerezi o recomandare, propunere/solutie. Si stii ca ai scris „vanzandu-l”, nu? Nu? Te las pe tine sa-l descoperi.
    5. Intr-un final intuiesc ca sfatul tau e sa-mi pun intrebari, caci parintii pot sa-si puna intrebari. Si totusi, o abordare inseamna un complex de actiuni care solutioneaza o situatie, nu o singura intrebare, cum treci tu. O intrebare e o intrebare. De ce nu ai trecut macar doua, ca sa-mi arati o abordare?
    6. Revii la inca un citat (nici asta scris corect), despre care nu-mi spui de unde l-ai luat…
    7. Ma bucur ca ti s-a schimbat optica, dar ce oportunitate s-a creat prin tantrumul despre care vorbesti? Cum anume ti s-a schimbat optica? Explica-mi.
    8. Inca un citat… Macar trece numele complet, ca nu-i Pitagora sau Seneca, sa fi auzit toti de el.
    9. In sfarsit aflu titlul cartii care te-a inspirat. Bine, tu nu spui, propriu-zis, ca ai luat informatiile din aceasta carte, doar ne-o recomanzi…

    Stii ca literatura psihanalitica este cel mai greu de inteles, inclusiv pentru psihologi? Terminologia specifica acestui domeniu trebuie sa fie foarte bine stapanita pentru ca textul sa fie complet si corect inteles. Esti psihoterapeut de familie, cum poti sa redactezi un material in formatul asta? Si inca nu te-am intrebat de ce pui verde.
    Si tocmai pentru ca te declari psihoterapeut de familie, cum poti sa faci o lucrare fara mai multe surse bibliografice, fara sa citezi corect si sa oferi explicatii la termeni de specialitate, in conditiile in care nu toti cititorii tai au facut psihologie in facultate.

    Daca ai ales acest subiect, ai facut-o strict pentru ca fiica ta ti-a facut crize sau pentru ca ai observat, in cazuistica ta, acest fenomen la copii de 4 ani?

    OK, ma opresc aici, ca as putea sa continui mult si bine. Sigur, comentariul meu nu-i usor de digerat, dar sper sa te ajute pe viitor. E loc de mai bine si uneori castigi, alteori inveti.

    Te rog, renunta, macar, la verde.

    • Reply Andreea 14 ianuarie 2018 at 21:04

      Răzvan, îți mulțumesc pentru analiza aceasta scrisă si pentru timpul petrecut pentru parcurgerea articolului. Voi prelua comentariul tău ca pe un feedback prin care eu imi pot îmbunătăți articolele.

      Strict la ceea ce ai semnalat tu, in primul rând, fiecare copil este unic si are ritmul lui propriu de dezvoltare. Nu este o regula ca fix la 4ani sa aibă criza aceea de furie si regresia despre care scriam. Poate la voi va fi cazul, poate nu. Dar pentru câțiva părinți informația asta a ajutat.
      Cartea de fata recomandata are un limbaj accesibil pentru părinți, nu este dedicată specialiștilor. Sunt exemple concludente cu copii având temperamente diferite si cum trec prin provocările fiecărei vârste. Eu îți recomand sa o răsfoiești si vei constata cele scrise de mine.
      Totodata, articolele mele de pe blog sunt rezumate la anumite subiecte cu care eu ajung in contact. Nu sunt teze de doctorat, prin care sa aduc nenumărate resurse. Ori de câte ori folosesc o fraza care nu-mi aparține este identificată prin ghilimele si specificat numele autorului.

      Si acum, o întrebare pentru tine….Care e problema cu verdele folosit? 😊

    Leave a Reply