Cum vindecăm rușinea

Educația prin rușinare se întâmplă din lipsa de cunoaștere și din neputință. Uneori părinții, educatorii, nu știu cum să facă altfel și apelează la aceleași soluții înrădăcinate în propria lor educație.

Problema este că rușinea are efecte toxice pe termen lung. Rușinea nu este numai o emoție, ea devine o experiență profundă care ne afectează funcționarea fiziologică, identitatea, trăirile, relațiile. Aici puteți citi pe larg impactul rușinii și simptomele asupra noastră.

Vă recomand să parcurgeți întâi articolul din link-ul de mai sus.

Hai să vedem  împreună care ar fi modul / modurile prin care îi putem ajuta pe copii, pe noi, să gestionăm și să vindecăm rușinea.

Știm că rușinea își pierde puterea atunci când vorbim despre ea și o scoatem la lumină.

Și mai știm că rușinea apare în relațiile cu ceilalți, acolo ia naștere, și tot în relații este spațiul de vindecare.

 

Ce putem face concret?

1.E nevoie să construim un mediu bazat pe conectare emoțională, pe siguranță și grijă, cu bunătate și empatie. Doar așa putem discuta deschis despre rușine și vulnerabilitate. Și asta vine în responsabilitatea noastră, a adulților, noi avem nevoie să ne simțim în siguranță pentru aceste emoții și trăiri puternice pentru a putea fi ulterior alături de copiii noștri.

2. Ca adulți, avem nevoie să ne recunoaștem propriile slăbiciuni și să vorbim despre ele. Sentimentele de nesiguranță, frica de respingere sunt părți firești ale omenirii. Când noi am trăit experiențe încărcate cu rușine, e important să lucrăm întâi noi cu ele, să le înțelegem și să vedem rolul rușinii în viața noastră.

3. Îi ajutăm pe copii să observe și să identifice rușinea, să vorbească despre cum îi face să se simtă prin trăiri fizice și emoționale. Unde în corp simt când apare acest sentiment, cum anume se simte, ce le vină să facă în acel moment, ce gândesc, ce mai este pe lângă emoția rușine (poate fi tristețe, poate fi frică, teama de respingere – că nu mai sunt parte dintr-un grup)

4. Îi ajutăm pe copii să vadă modul în care rușinea le-a fost utilă, i-a ajutat, i-a scos din situații dificile. Ea a apărut la un moment dat ca o soluție salvatoare, ca o protecție, ca un colac care i-a adus la liman. În acelasi timp vedem cum acum încurcă și nu mai ajută.

5. Îi ajutăm pe copii să vadă și să recunoască rușinea la adulții din jurul lor. Astfel ei sunt protejați în fața proiecțiilor și comportamentelor distorsionate din partea celor mai mari. Ulterior, este de ajutor să vorbească cu o persoană de încredere despre aceste situații.

6. Avem nevoie să punem în cuvinte puterea rușinii și greutatea apăsătoare a secretelor. Astfel putem construi o comunitate în care să limităm secretomania și valorarea exagerată pe care o acordăm performanței.

7. Atenție la rețelele sociale care permit folosirea rușinii ca mijloc de exprimare a opiniilor. Rușinarea nu intră în categoria comportamentelor normale și nu ajută, nu susține, crearea unei comunități bazată pe încredere și siguranță.

8. Avem nevoie de mai multă compasiune și mai puțină autocritică.

9. Îi învățăm pe copii cum să facă față bullying-ului bazat pe rușinare.

10. Avem nevoie să construim relații prin care să dezvoltăm un sentiment de apartenență.

 

Rușinea apare și se vindecă în relație

Experiențele rușinoase pot fi reparate prin prezența, empatia și grija unui adult de încredere. Influența parentală ajută la construirea rezilienței. Când copiii au un sprijin constant din partea părintelui, atunci ei învață și li se par normal să aibă parte de conectare. Cei care nu trăiesc asta, se pot simți abandonați, rușinea se dezvoltă în continuare și se alimentează din singurătate și din sentimentul de respingere. Iar asta poate duce la retragere emoțională, prezentă în viața multor oameni, disimulată și ascunsă.

Antidotul pentru rușine se regăsește în construirea unei comunități bazată pe empatie, onestitate, care să le permită oamenilor să se simtă suficient de în siguranță pentru a putea fi vulnerabili. Conectarea emoțională cu ceilalți este singura soluție pentru încurajarea unui mediu al siguranței.

Când rușinea te oprește, te blochează, te face să mergi ”cu frâna de mână trasă”, amintește-ți că poți lucra cu ea, astfel încât să fie parte din viața ta fără să te țină pe loc. Ia-ți rușinea de mână și mergi la terapie. Viața poate fi împlinitoare!

Îți recomand să citești mai multe despre rușine: Rușinea la copii (Betsy de Thierry) și cărți, Ted Talk-uri, conferințe cu Brene Brown.