Zilele trecute am fost în vizită la bunicii mei, trecuți de 80 de ani. Vorbeam cu ei despre noi, despre ei și am ajuns la căsătoria lor. Așa am aflat că anul acesta au făcut 63 de ani de când sunt căsătoriți. Numai ei știu cursul vieții împreună, cu suișuri și coborâșuri, cu greutăți și bucurii.
Când cunoaștem și dintr-o altă perspectivă prin ce trecem în cuplu, ne ajută să înțelegm mai bine și de ce ne e greu, și de ce ne e ușor, și ce avem de făcut să ne fie mai bine.
Ca terapeut de cuplu, știu că orice relație se construiește. Nu merge de la sine. Ci e nevoie să o hrănim, să ne ocupăm de ea, să îi alocăm timp. E ca un organism viu.
S-a dovedit că relațiile de cuplu evolueaz și cresc, trecând prin etape diferite, cu perioade critice de tranziție, care aduc zdruncinare, chiar în cele mai stabile și liniște cupluri.
Fiecare etapă are propriile provocări. Trecerea de la o etapă la alta determină o reașezare, o restructurare.
Etapele relațiilor
1. Faza Fermecată = preludiul fiecărei relații
Este acea etapa în care doi oameni se îndrăgostesc nebunește, aproape devenind obsedați unul de celălalt. Este etapa în care suntem fermecați, avem tendința să-i vedem celuilalt doar părțile bune și valoroase. Suntem orbiți și fascinați. Privind doar de sus, aceasta etapă poate fi confundată cu dorința sexuală. Dorința și fiorul ne împing să ne asumăm riscuri și să ne apropiem tot mai mult de celălalt.
Provocarea etapei
Însă etapa aceasta aduce cu sine și nesiguranță, anxietate ”Oare voi fi respins? Oare mă dorește omul acesta?”Când primim reacții pozitive, anxietatea noastră scade. Și tocmai de aici pleacă elementul de bază al iubirii: ne simțim nesiguri, vulnerabili, anxioși și celălalt răspunde nevoii noastre.
Când acea persoană este alături de noi în momente vulnerabile, stabilim o legătură cu el. Apoi, orice risc înfruntăm împreună, ne întărește relația, conexiunea.
2. Uniunea Formală – angajament
Când cei doi trec de la faza de dependență către un angajament mai explicit, intră în prima etapă a unei relații.
Provocarea: Aici este un moment critic care vine din întrebarea ”Ești alături de mine?”.
Partenerii romatici întreabă asta și nu primesc un răspuns clar. Sunt cupluri care dau greș în aceste momente când vor să treacă la un angajament explicit, de cele mai multe ori întâlnit sub forma căsătoriei.
În aceste vremuri, în care oamenii tind să accepte mai mult concubinajul decât oficializarea relației sub forma căsătoriei, cercetările vin să ne aducă o imagine despre impactul acestei situații. Conform unui articol, în anul 2015 31% din copiii României se nășteau în relații de concubinaj. Pentru SUA, 41% din cupluri trăiesc astfel în prezent, comparativ cu 16% în anul 1980.
Datele arată că acele cupluri care au locuit împreună au șanse mai mari să fie nemulțumite de căsătorie și să divorțeze. Există ambivalența legată de angajamentul pe termen lung, corelat cu orientarea către spiritualitate. Religia îi încurajează pe oameni să se căsătorească și când apar probleme să facă eforturi să rămâna împreună.
Căsătoria permite un angajament emoțional reciproc deplin. Se transferă atașamentul de la părinți la partener, se potolește anxietatea legată de atașament. Se pun bazele, fundația, pe care crește relația pe termen lung.
În trecut, rolurile din căsnicie erau clar stabilite: femeia acasă cu treburile casnice, bărbatul la lucru – suport financiar. Între timp, lucrurile s-au schimbat. În prezent, căsătoria este văzută ca o asociere emoțională, ca un angajament pentru crearea unei legături.
Tinerii căsătoriți sunt mai îngăduitori. Au tendința să minimizeze problemele, neliniștile ”Nu a vrut să spună asta”. Se uită mult la aspectele pozitive ale relației.
Descoperirile actuale susțin că ”Cu cât oamenii au un atașament mai nesigur, cu atât tind să le fie mai scurte relațiile importante și cu atât au șanse mai mari să divorțeze.”
Studiu de referință al profesorului Ted Huston de la Universitatea din Texas pentru cuplurile căsătorite de peste 5 ani afirmă că :
” factorul cel mai important în prezicerea colapsului unei căsnicii nu este frecvența conflictelor, ci receptivitatea emoțională a cuplului”.
3. Faza de părinte
Când cei doi devin trei aduce cu sine șocul emoțional. Scade calitatea relației: ambii parteneri au mai puțini bani, dorm mai puțin, au mai multe sarcini și mai multe conflicte de cine are grijă de copil. Riscul apariției depresiei postnatale este mare. Sunt schimbările hormonale pe o parte și este neliniștea din relație pe cealaltă parte.
Se schimbă rolurile amândurora: tatăl se simte responsabil de bunăstarea familiei, mama devine principalul îngrijotor al copilului și al casei. Efectul va fi dorința tatălui de promovare și implicare tot mai mare la job, tocmai când soția are mai multă nevoie de el. Cea mai importantă scădere a satisfacției în relație are loc la un an după nașterea copilului. Se simt izolați unul de celălalt.
Provocarea vine din ”Noi mai existăm”?
Cele mai multe cupluri cărora le era greu să se apropie unul de celălalt înainte să vină copilul, le va fi și mai dificil acum. Legătura fragilă iese las uprafață. Este efectul atașamentului nesigur al relației care devine întotdeauna evident atunci când oamenii se confruntă cu situații dificile.
Cuplurile cu o conexiune sigură trăiesc și ele dificultățile specifice etapei de tranziție. Însă pot tolera mai bine momentele de dizarmonie, au încredere în partener și creează ocazii de conectare. Știm că relațiile sigure ne protejează de emoțiile puternice venite în perioadele de stres.
Întărirea legăturii dintre soți este cea mai bună modalitate de ușurare a tranziției către faza de părinți.
4. Iubirea matură
Copiii pleacă de acasă. Apare sentimentul cuibului gol.
Pentru unii părinți această tranziție e nedureroasă și pozitivă. Se bucură pentru că au timp mai mult unul pentru celălalt. Privesc etapa aceasta ca o a doua lună de miere.
Pentru alții trecerea în aceasta este plină de durere, de pierdere, depresie, conflict în căsnicie.
Copiii care zboară din cuib scot la iveală distanțarea emoțională dintre parteneri.
Pentru multe cupluri, copiii au fost liantul, legătura și cam atât. Și odată ce îngrijirea lor directă dispare, puntea lor nu mai există. Cei doi descoperă că nu pot apela unul la celălalt pentru a face față pierderii rolului de părinți și a intimității de fiecare zi cu copiii. Nu mai sunt un refugiu unul pentru celălalt. Se poate ajunge la separare și divorț.
5. Pensionarea
Speranța de viață a crescut, tinde să treacă de 90 de ani. Așadar, avem nevoie de relații și legături pe termen lung.
Fundația relațiilor fericite și de durată este încrederea că partenerul tău este alături de tine.
Iar această încredere poate fi zdruncinată în anii bătrâneții.
Pensionarea poate să declanșeze sentimente asemănătoare etapei cuibului gol, când copiii pleacă de acasă. Ceea ce e posibil să resimtă cei doi este să trăiesc cu un străin. Când cuplurile au o legătură sigură, pot trece peste acest impas.
O relație pozitivă și apropiată este unul dintre factorii predictivi cei mai buni pentru longevitate și sănătate fizică și mentală.
Pe măsură ce îmbătrânim, conexiunea sigură cu un partener pe care îl iubim și ne iubește devine o resursă vitală.
Indiferent de etapa în care aflăm și de provocările ei, toate au în comun disponibilitatea emoțională.
”Ești acolo pentru mine? Sunt important pentru tine? Contez și eu?”
Să fim bine în relație ține de fiecare dintre noi. Iar când ne înțelegem provocările, putem crește gradul de compasiune către celălalt. Și când totuși suntem încă departe de ceea ce ne dorim, să ne reamintm că putem cere ajutor.
~~~~~
Acum, te invit să te gândești la o perioadă de tranziție prin care ai trecut cu partenerul de viață. Poate fi mutarea într-olocuință, renovarea casei, găsirea unei slujbe, venirea unui copil. Cum ți-a influențat stresul din această perioadă interacțiunile cu partenerul? Cum ați reacționat fiecare? Ați putut lucra ca o echipă? Cum au fost îngreunate apropierea și ajutorul reciproc? Puteți vorbi unul cu celălalt despre asta?
Să fie cu folos și inspirație,
Andreea
Psihoterapeut de Familie & Cuplu
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:
Facebook: Blog – Andreea Arsene
Instagram: AndreeaArsene.ro
