”Cât ești de prost!”
”Știam eu că nu ești în stare de nimic – mereu ai fost un împiedicat!”
”Spune-mi că nu ai fost tu și de data asta! De ce trebuie să fii tu mereu de vină pentru toate?”
”Ce-ar fi dacă ai învăța să te porți, în loc să încerci să atragi atenția tuturor?”
”Ești un smiorcăit!”
Adulții vorbesc despre copilul lor care e de față: ”Îmi pare rău, copilul dvs a fost neastâmpărat azi…”
”Să-ți fie rușine!”
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Se întâmplă ca părinții să aibă aceste replici către copiii lor din dorința de a-i face să se conformeze, să asculte, să stea cuminți. Rușinarea unui copil apare de cele mai multe ori din lipsa de cunoaștere și din neputință. Uneori părinții nu știu cum să facă altfel și apelează la aceleași soluții înrădăcinate în propria lor educație.
Problema este că rușinea are efecte toxice pe termen lung. Rușinea nu este numai o emoție, ea devine o experiență profundă care ne afectează funcționarea fiziologică, identitatea, trăirile, relațiile.
Când copilul resimte rușine, corpul reacționează automat: are loc constricția cutiei toracice, respirația devine superficială, resimte amețeală, stare de rău, nevoie de a urina, transpirație excesivă, înroșire, zgomote în urechi, își acoperă fața cu mâinile, vrea să fugă, se uită în pământ, rămâne înghețat, paralizat. În acest moment sunt eliberați hormonii stresului (cortizol, adrenalină) care au rolul de a ajuta copilul să treacă la acțiune – fugă, ascundere, înghețare, luptă, țipăt. Este o reacție automată, de supraviețuire, pe care o avem cu toții. În același timp, capacitatea de a gândi, de a fi rațional, de a analiza sau negocia este inactivă.
Așadar, orice îi spunem copilului în aceste momente, trece pe lângă el. Nu poate să ne audă.
Cum îi afectează rușinarea
1.Distorsionarea identității
Când un copil trăiește rușinea în mod repetat prin diferite expresii (”îmi faci atâtea probleme”, ”ești un scandalagiu”, ”era mai simplu când nu erai născut”), la un moment dat ajunge să creadă aceste lucruri despre el, devin parte din identitatea lui. Și aceste cuvinte sunt asociate cu respingerea și cu rușinea că nu e suficient de bun. Apar credințe negative despre propria persoană (Sunt un ratat, Sunt un idiot, Știam eu că sunt prost, Sunt de neiubit).
2. Impact asupra creativității
Teama de a nu fi suficient de bun, teama de a nu fi acceptat, îi face pe copii să le scadă creativitatea.
Brene Brown spune că:
”Rușinea naște frică. Ne strivește toleranța pentru vulnerabilitate, omoară implicarea, inovare, creativitatea, productivitatea și încrederea. Rușinea lucrează ca termitele care și-au făcut cuib într-o casă. Este ascunsă în întuneric în spatele zidurilor și ne erodează constant infrastructura, până când, într-o zi, se prăbușesc scările.”
3. Lipsa capacității de relaționare și de conectare cu ceilalți
Durerea rușinii, frica de resingere și abandon, sentimentul că ești o greșeală sunt poveri mult prea mari. Iar ceea ce face creierul este să încerce să evite aceste trăiri. Unii copii se retrag și se feresc de conectarea emoțională cu ceilalți. Alții își neagă sentimentele. Unii devin furioși, defensivi, critici, plasează vina asupra celorlalți, se autoînvinovățesc.
Simptomele rușinării
Pentru a putea supraviețui avem nevoie să facem ceva cu rușinea aceasta. Astfel apar mecanismele de coping și cele de protecție. Ne ajută să putem duce momentele cu disconfort. Ele pot fi funcționale și disfuncționale, depinde de situații, de context, de etapa de viața.
- Fuga, ascunderea, tăcerea
Fuga este un răspuns fiziologic la amenințare, ne determină să ne ascundem și să ne îndepărtăm. Rușinea este un răspuns la teama de respingere. Asta înseamnă că persoanele care luptă cu rușinea pot sfârși prin evitarea trăirilor neplăcute, izolându-se. Dar asta poate genera și mai multă rușine, frustare, teamă. Îi face pe copii să rămână tăcuți, scretoși, singuri, iar astfel riscurile unei respingeri sau rușinării sunt mai mici. Din păcate, asta le reduce posibilitatea să trăiască experiențe pozitive.
- Singurătatea și retragerea emoțională
Copiii se pot juca cu alți copii și cu toate astea să se simtă singuri emoțional, nu se simt văzuți. Când copiii se retrag, de teama rușinii, trăirile lor sunt legate de lipsa de valoare, tristețe, iar asta amplifică și mai mult cercul rușinii.
- Își cer scuze permanent
Cerutul scuzelor pentru orice gest, pentru greșelile închipuite sau pentru propriile percepții care pot duce la respingere sau eșec. Câteodată copiii ajung să spună prea des ”îmi pare rău” pentru că în inconștient simt sau li s-a spus că sunt o dezamăgire,
- Comportamentul de conformare și frica de asumare a riscurilor
Complianța este de obicei un semn că cei mici sunt speriați să exploreze limitele din relații și în schimb trăiesc teama că ar putea înrăutăți lucrurile dacă fac ceva prin care se abat de la normă. Ar putea să le fie frică să-și exprime propriile opinii, să se facă observați, să ceară explicații suplimentare dacă au înțeles bine.
- Mințitul
Rușinea îi poate determina pe copii să mintă pentru a-și proteja vulnerabilitatea și teama de respingere. În aceste momente e mai important ca adultul să aștepte cu răbdare confruntarea, pentru că experiența fricii resimțită de copil va fi copleșitoare.
- Copiii se resping pe sine
Experiența repetată a rușinii îi poate face să se repingă pe ei înșiși, conștient sau inconștient. ”Nu sunt bun de nimic”, ”nimeni nu mă iubește”, ”nu-mi pot face prieteni”, ”toată lumea mă urăște”, sunt urât și prost”. Este un discurs interior care implică autocritică, agresivitate, dezgust față de propria persoană.
În alte situații copiii se resping pe sine și caută să se comporte ca altcineva pentru a se adapta mai bine, însă în acest fel nu își pot satisface nevoia de apartenență. Selfie-uri cu cât mai puține imperfecțiuni, straturi de machiaj, filtre fac parte din realitatea multor tineri și adulți prezenți în online.
- Furia
Furia este bună, este o emoție care îi ajută pe copii să conștientizeze când cineva face ceva nepotrivit. Modul cum ne exprimăm furia și ceea ce facem cu ea este o alegere. Iar în jurul furiei este multă rușine. Adulții le cer deseori copiilor să nu mai fie furioși. Când furia este reprimată, negată, acoperită, ea se poate manifesta vulcanic, exploziv îndreptată către altcineva, însă de cele mai multe ori se ascunde o imensă furie către propria persoană.
- Comportamente autodistructive
Experiența automutilării aduce pe moment un sentiment de confort, e o alinare a durerii interioare, emoționale. Dacă vrem este o reorientare a durerii din interior către durerea de pe mână, picior, zona unde copiii își fac rău.
Ce soluții avem?
O relație bazată pe conectare emoțională, cu blândețe, susținere, suport este vindecătoare.
Când putem fi empatici, când nu-i judecăm, când suntem consecvenți și predictibili ca adulți, folosim un ton cald, copiii se simt suficient de siguri și pot reflecta la comportamentele lor.
Să fii empatic nu înseamnă să fi experimentat același tip de incident. Empatia este un fel de scară care te scoate din groapa de rușine. (Brene Brown)
Experiențele rușinoase pot fi reparate prin prezența, empatia și grija unui adult de încredere. Influența parentală ajută la construirea rezilienței. Când copiii au un sprijin constant din partea părintelui, atunci ei învață și li se par normal să aibă parte de conectare. Cei care nu trăiesc asta, se pot simți abandonați, rușinea se dezvoltă în continuare și se alimentează din singurătate și din sentimentul de respingere. Iar asta poate duce la retragere emoțională, prezentă în viața multor oameni, disimulată și ascunsă.
Antidotul pentru rușine se regăsește în construirea unei comunități bazată pe empatie, onestitate, care să le permită oamenilor să se simtă suficient de în siguranță pentru a putea fi vulnerabili. Conectarea emoțională cu ceilalți este singura soluție pentru încurajarea unui mediu al siguranței. Rușinea își pierde puterea atunci când vorbim despre ea și o scoatem la lumină.
Va urma….Cum putem vindeca rușinea.
(Pentru acest articol, sursa de inspirație a fost ”Rușinea la copii” – Betsy de Thierry, Editura Trei)
Dacă ai întrebări despre rușine, te rog, scrie-mi un mesaj aici sau folosind datele de contact de mai jos.
Să fie cu folos și inspirație!
