Dezvoltare personală

Reprimarea emoțiilor și impactul asupra corpului

Cultura în care trăim ne încurajează tot mai mult spre independență. Ne uităm la ce se întâmplă zilele acestea: școala de desfășoară online, grădinița la fel timp de 2 săptămâni. Suntem împinși să ne descurcăm fiecare cum putem pentru a avea acces la educație. Departe de tot ce însemna școala în trecut.

Tărim etapa în care avem propria mașină, cel puțin un telefon de familie, cu acces la internet. În același timp, viețile noastre se desfășoară tot mai mult departe de familia extinsă. Copiii au mai puțin acces la bunici sau la celelalte rude. Medicul de familie stă mai mult în cabinetul lui, mai puțin în vizite la domiciliu. Învățătorul de la școală nu mai ia contact cu casa/căminul, atmosfera copilului de acasă. Suntem tot mai retrași și mai singuratici.

Iar cultura lumii occidentale întărește convingerea că din punct de vedere emoțional este esențial să ne reprimăm emoțiile ca să reușim. Altfel, dăm dovadă de slăbiciune, nu?

Reprimarea presupune efort prin care să ne înăbușim emoțiile intense, ritmul cardiac se întețește și sunt secretați hormonii stresului. E ca și cum punem un capac peste un vulcan care e gata să erupă: forța acumulată duce la o eventuală explozie și mai puternică. Oameni reprimă, iar reprimă și când explodează?! Bum!!!

Reprimarea emoțiilor are efecte asupra corpului nostru și asupra sănătății. Psihologul James Gross de la Universitatea din Stanford a făcut un studiu folosind RMN-ul pentru a vedea impactul reprimării. Au participat 17 femei cărora li s-a cerut să urmărească clipuri video de 15 secunde care prezentau atât scene neutre din punct de vedere emoțional, cât și evenimente dezgustătoare (vărsături, operații chirurgicale, sacrificarea unor animale). Femeile au fost instruite să-și rețină reacțiile în fața clipurilor, să își păstreze neschimbată expresia de pe chip.

Rezultatele scanărilor prin RMN au arătat că reprimarea a intensificat de fapt activitatea din amigdală, centrul fricii din creier. Înăbușirea emoțiilor a adus un efect de intensificare, femeile din studiu devenind mai stresate și mai tensionate din cauza abținerii.

Așadar, strategia aceasta prin care ne înghițim emoțiile crește de fapt mai mult în interior.

Ce ar fi de făcut?

Sunt 2 strategii propuse:

  1. Reconsiderarea – schimbarea modului în care evaluăm o situație emoțională

În cadrul experimentului de mai sus, strategia de reconsiderare a redus experiența emoțională. Scanările au arătat activarea cortexului prefrontal, acea regiune din creier responsabilă cu reglarea emoțiilor și reducerea activității amigdalei.

Emoția care apare impune o reacție rapidă. Reconsiderarea intervine în timp ce emoția este generată și poate astfel să intervină și să o modeleze. Reprimarea apare după ce s-a manifestat emoția în creier, exact precum capacul pus pe vulcan despre care scriam mai sus.

2. Să vorbim despre emoțiile noastre

Aceasta este calea cea mai eficientă din relațiile de dragoste. Mărturisirea ne ajută să ne organizăm gândurile și răspunsurile, să ne clarificăm prioritățile, să primim informații noi, feedback. Este momentul în care ne simțim alinați și liniștiți.

În unele momente, este și partea cea mai dificilă: Să îi vorbim partenerului de viață despre emoțiile trăite. Însă este calea care ne duce către conectare, apropiere și creștere a relației.

Să fie cu folos și inspirație!

Andreea

Psihoterapeut de Familie & Cuplu

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:

Facebook: Blog – Andreea Arsene

Instagram: AndreeaArsene.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.