Cum să am mai mult timp pentru mine?

În titlu este o întrebare la care mărturisesc că tot caut răspunsuri și ajustez, mă adaptez în funcție de contextul în care ne aflăm. Ceea ce funcționa pe vremea când nu aveam copii, este absolut firesc că nu se mai potrivește acum.

Sunt Andreea, mamă de 3 copii mici (7 ani, 5 ani și 2 ani). Sunt soție, prietenă și țin la pasiunile mele. Pe lângă toate astea, m-am reorientat profesional după 12 ani de lucru în aceeași companie, așa că dorința mea de a performa este mare. Fac acest sumar pentru a înțelege contextul în care mă aflu.

De 7 ani nu mai este doar despre mine și el, ci treptat a ajuns să fie despre 3, 4 și, acum, 5 oameni dragi din familie. A fost necesar să mă reorganizez periodic și să fac (cumva) să am grijă și de mine. Nu-mi surâde ideea sacrificiului ”doar”câțiva ani și după aceea o iei de la capăt. Nu! și punct. În câțiva ani, mintea și corpul meu o iau razna dacă eu mă uit pe mine. Am renunțat la unele lucruri, am descoperit altele, am filtrat și am prioritizat mai bine.

Ceea ce am realizat în toți acești ani este că organizarea face casă bună cu viața de mamă care vrea ”niște timp și pentru ea”.

Pe când s-a născut al doilea copil, mi-am zis că este momentul să mă apuc să studiez psihoterapia. M-am înscris la Institut și de aici au curs o sumedenie de cărți, articole, teancuri de bibliografie. Aveam 2 copii (Maria – 2 ani, Ioan – 2 luni) care stăteau cu mine non-stop, așa că era necesar să-mi fac timp în programul nostru pentru studiul individual și pregătirea lucrărilor. Mai prindeam un moment la somnul lor de prânz, dar nu era o certitudine. Uneori nu puteam pleca de lângă ei, mă simțeau și se trezeau. Alteori, adormeam și eu. Sau în alte momente, abia atunci respiram ușurată și îmi petreceam timpul la baie, fără spectatori. 🙂 Așa că, era necesar să găsesc o soluție.

Diminețile au devenit resursele mele și spațiul meu intim, în care mă lăsam absorbită de cunoaștere. Aproape 2 ani, zilnic telefonul meu suna la ora 5. Mă trezeam (zombi în primele minute), făceam câteva exerciții de întindere și apoi mă așezam la birou și citeam, îmi luam notițe, scriam. A fost exact ce am avut nevoie atunci! Îmi ieșea tot timpul? Ah, nu. Erau frecvente momentele în care copiii se trezeau și mergeam să-i readorm. ”Pierdeam” 20-30 min din acest timp prețios dedicat studiului, însă tot rămânea un câștig. Per total, era funcțional și pentru mine și pentru noi, ca familie.

Acum, însă, mă simt altfel. A rămas aceeași nevoie de timp pentru mine, însă am nevoie să o condimentez cu alte lucruri. Studiul rămâne și va fi toată viața mea personală și profesională. Când te iei de mână cu înțelegerea profundă a relațiilor și ființei umane, it’s a never ending story.

Și tot căutând cum să fac să găsesc timpul în care să pun de toate (citit, reflecții proprii, recunoștință, scris, sport, etc) am dat peste Hal Elrod și dimineața lui miraculoasă.

Hal Elrod, este coach si autor american și m-a inspirat să-mi regândesc structura timpului de dimineața. El a ajuns să-și schimbe viață după o întâmplare nefericită care l-a făcut să reflecteze la propria lui menire.

Așa cum zice și Anthony Robbins: ”Pentru a face schimbări profunde în viață ai nevoie fie de inspirație, fie de disperare.”

Acum, noi avem  acces la rezultatul muncii lui: principiul S.A.V.E.R.S., inițialele cuvintelor Silent, Affirmations, Visualisation, Exercise, Reading, Scribing.

Hal ne propune să ne începem ziua cu dimineața miraculoasă în care să practicăm cele 6 obiceiuri care treptat ajung să ne transforme viața. De ce dimineața? Pentru că atunci este cel mai bun moment să ne umplem rezervorul interior astfel încât să facem față zilei care ne așteaptă. Iar șansele de amânare sunt mai mici.

Ne spune să începem cu câte 1 min pentru fiecare, în total 6 min/zi, o nimica toată. Adică, de ce n-ar merita să încercăm, nu? 🙂

După care, timpul împărțit pe obieciuri ar fi astfel: Silent = 5 min, Affirmations = 5 min, Visualisation = 5 min, Exercise = 20 min, Reading = 20 min, Scribing = 5 min. Ordinea lor poate fi modificată, și el scria în carte că lasă la final sportul pentru a merge apoi direct la duș și la job.

Este 1 an deja de când am dat peste obiceiurile acestea și pe care le-am introdus în viața mea. Nu-mi iese ca la carte totul și nici nu cred că așa ar trebui să fie. Însă am sentimentul că acopăr nevoi diferite care mă împlinesc: spiritualitate, sport, îmblânzirea vocii critice prin afirmații, cititul, scrisul. Structura aceasta mă ajută să-mi completez și să-mi umplu rezervorul interior cu câte un pic din toate.

Intru altfel în ziua care urmează cu copii de pregătit pentru școală și grădi, la cabinet sau întâlniri. Deja mă simt productivă, chiar dacă e ora 6, 6.30 dimineața 🙂

Dacă am activitate profesională, atunci apelez și la câteva produse care îmi completează starea de bine și care NU durează mult. Îmi place să am tenul curat, să-l simt neted. Așa că, tot 1 min durează curățarea cu Foreo Luna.  Le admir pe doamnele care știu să se machieze și fac bine asta. Eu mă număr printre persoanele care nu știu să-și facă o linie drepată deasupra ochilor, deși îmi place tare mult când văd la alte persoane. Așa că, eu merg (99,99% din variante) pe un machiaj natural : fond de ten, rimel, blush, ruj și cam atât.

Viața noastră poate fi simplificată. Îmi amintesc de un citat care mi-a rămas în gând de la formarea în psihoterapie: ”Simplitatea este complexitatea rezolvată” (Brâncuși)

Amintește-ți…

”Viața ta este cine ești tu la nivelul tău cel mai profund. Viața ta este alcătuită din componente, atitudini și concepții interioare care își pot da puterea de a modifica, spori sau schimba situația ta de viață în orice moment.

Viața ta este alcătuită din părțile fizice, intelectuale, emoționale și spirituale, curpinzând de fapt totalul ființei umane. Partea fizică este despre trup, sănătate, energie. Cea intelectuală încorporează mintea, inteligența, gândurile. Emoționalul are grijă de emoții, sentimente, atitudini. Spiritualul include aspecte intangibile precum spiritul, sufletul, puterea nevăzută care supraveghează totul.

Viața ta este locul în care rezidă capacitatea de a crea noi sentimente, perspective, credințe și atitudini în lumea interioară, astfel încât să poți crea sau modifica circumstanțele, relațiile, rezultatele și orice altceva din tărâmul exterior al situației de viață.

”Lumea noastră exterioară este o reflectare a lumii noastre interioare.” (Hal Elrod)

Vă doresc să vă găsiți timp pentru acele activități care vă aduc bucurie interioară!

Cu drag,

Andreea

 

Articol realizat în parteneriat cu Douglas Romania