Când viața îți dă cireșe, gustă din ele

Eram copil, la părinții mei acasă. Venea cineva în vizită și mama tot timpul mă trimitea în camera mea. Mă enerva la culme. Voiam să stau și să ascult și eu povești de oameni mari.

Am crescut și am ajuns la facultate. Îmi amintesc că ieșeam în Parcul Central din Brașov, mă așezam pe o bancă și priveam trecătorii. Mă uitam la stilul lor de mers, dacă zâmbeau sau erau încruntați. Mă uitam și ascultam cum își vorbesc trecătorii între ei, ce cuvinte folosesc, care este tonul vocii. Ulterior, mă mutam pe o bancă mai aproape de locul de joacă. Priveam interacțiunile părinte-copil, ce face copilul, cum răspunde părintele, râsul lor, chimia care se creează și care este unică între părinte-copil.

M-am angajat la compania Autoliv în Centrul de Recrutare. Interacționam cu mulți oameni și auzeam multe povești. Mă canalizam pe profilul poziției în care mă aflam, comptabilitatea candidatului cu postul căutat. Ulterior, urmăream procesul de integrare a noilor angajați. Aveam întâlniri periodice și, din nou, ascultam povești.

În timp, am ajuns să coordonez echipe de oameni. Și aici, complexitatea poveștilor a crescut și mai mult.

Ce au în comun toate aceste istorisiri?

Ascultarea poveștilor, iar în spatele lor stă dorința de a-i ajuta pe oameni, de a le fi alături și de a-i susține. Toate etapele prin care am trecut până acum m-au ajutat, mi-au conturat și m-au dezvoltat. Acum, simt că noul context profesional în care mă aflu mă ajută să duc mai departe traiectoria drumului.

Acum, îi ascult și sunt alături de oameni din poziția de Psihoterapeut și pot să traduc altfel ceea ce ascult. Sunt aici, ca om, mamă, soție, prietenă, fiică, toate rolurile pe care le am și ființa mea captează, primește și traduce.

Până acum simt că cireșele au fost în fața mea. Le mai gustam, dar parcă nu mă puteam bucura cu totul de ele. Acum, simt că lucrurile stau altfel. Bolul de cireșe este la mine.

Mă uit la ele, le gust. Unele arată bine pe exterior, dar sunt acre ca naiba în interior. Altele sunt foarte dulci și aromate.

Cam așa este și noul drum profesional, cu de toate, ca în viață. Sunt aspecte la care mă așteptam, sunt altele care mă surprind. Învăț și mă adaptez constant la ritmul nou în care mă aflu, de la program, la modul cum se fac lucrurile, la rezultate, la intensitate, financiar, contabil. Cu toate gusturile aferente, îmi păstrez curiozitatea pentru cireșele acestea simbolice. Știu că mi-am asumat un drum frumos, bogat în informații și experiențe, cu muncă și cunoaștere continuă.

Vă invit la un exercițiu pe care să-l faceți în momentele de sinceritate cu voi înșivă. Este un exercițiu care are menirea de a vă conecta cu acea parte a ființei pe care deseori o lăsăm deoparte absorbiți de toate treburile zilnice.

Când erați mici, ce vă doreați să faceti? Cum arăta imaginea vizuală a muncii voastre? Era visul vostru sau al părinților voștri? Cum se simțea, ce gust avea? Ce culori? A ce mirosea?

Cum arată acum? Sunteți departe de ceea va imaginați sau mai aproape? Dacă ar fi un context nelimitat ca posibilități și oportunități, ce anume ați alege să fiți profesional? Cum ar arăta bolul de cireșe pentru voi? Cum puteți să gustați din ciresele visate astfel încât să devină realitate?

Adițional, vă recomand și o carte care să vă ajute să puneți visul profesional și mai mult în acțiune.