„Uneori nu știm ce ne ține închiși, ce ne îngrădește, dar tot simțim anumite bariere, anumite porți, anumite ziduri. Este doar imaginație, fantezie? Nu cred. Iar apoi te întrebi: Dumnezeule! E pentru multă vreme, e pentru totdeauna, e pe vechie? Știi ce te eliberează de această captivitate? O afecțiune foarte adâncă, statornică. Prietenia, frăția, dragostea deschid închisoarea printr-o putere supremă, printr-un fel de forță magică. ”
(Vincent Van Gogh, scrisoare către fratele său, iulie 1880)
Așa începe cartea lui Andrei Agassi, între coperțile căreia găsim viața cu tot amalgamul ei.
”Open” este autobiografia lui, publicată prima dată în anul 2009, în limba română a fost tradusă în 2011.
Ca un scurt intro: Andre Agassi este un jucător de tenis, retras acum din activitate, anul acesta împlinește 50 de ani. Cariera lui s-a întins de-a lungul a mai bine de 30 de ani. Are foarte multe premii câștigate, fiind considerat printre cei mai buni jucători care au practicat vreodată tenisul și cel mai bun jucător la returul serviciului din istoria tenisului. A câștigat 8 titluri de Grand Slem, medalia olimpică de aur, 17 titluri din seria Master.
Cartea lui este precum o dezbrăcare a ceea ce se vede la exterior, permițându-ne să pătrundem în interior si să vedem trăirile, gândurile, emoțiile, eșecurile și bucuriile.
Am regăsit deseori scris ”Trăiesc din tenis, deși urăsc tenisul și totdeauna l-am urât.” Poate părea superficial sau arogant, însă parcurgând cartea totul capătă sens. Tatăl lui a construit un teren de tenis propriu acasă și a inventat ”mașinăria monstru care scuipa mingiile”.
Am văzut de-a lungul întregii povești procesul de facere a profesionistului de tenis Andre Agassi. Citeam abuzurile la care a fost supus în copilărie,, forțarea de a merge mai departe, de a se antrena dincolo de voința și dorința lui. Am citit despre nenumăratele eșecuri avute în meciuri, despre singurătatea lui emoțională, despre complexul legat de păr.
În anul 1995 era pe primul loc, iar în noiembrie 1997 a căzut până pe locul 141 mondial. În anul 1998, cu rigoare și antrenament serios, a făcut o revenire spectaculoasă ajungând pe locul 6 mondial. Câtă putere și motivație îi trebuie unui om să facă un asemenea salt! Câtă muncă!
Scrie cum se îmbina viața personală cu ritmul lui de jucător profesionist. Scrie despre antrenori și cât de importantă era echipa din spatele lui, nu doar tehnic, ci și mental, emoțional. Gil, antrenorul lui la un moment dat, i-a zis asta:
”Fluturașii sunt amuzanți. În unele zile, te fac să alergi la toaletă. În alte zile, te excită. În alte zile, te fac să râzi și să-și dorești lupta. Să decizi ce fel de fluturași ai (monarhi sau molii) este primul lucru de făcut când mergi spre arenă. A-ți descoperi fluturașii, a descifra ce spun despre starea minții și trupului tău, este primul pas spre a-i face să lucreze pentru tine. ”
Mi-a plăcut! Mi se pare ca întreaga carte este o resursă pentru noi toți, pentru a auzi și citi despre acele povești de început de drum în viață, despre cât de multă muncă presupune urcarea și cât de tare doare să aterizezi direct cu fundul de pământ, ca apoi să te ridici și să o iei de la capăt. Este o lecție de viață care mie mi-a lăsat gustul că și acolo unde crezi că nu se mai poate…se mai poate un pic, și încă un pic, și încă un pic…
E de pus pe lista!
Mi-au plăcut cuvintele lui…”Geanta de tenis seamănă mult cu inima – trebuie să știi mereu ce e în ea.”
Cu drag,
Psihoterapeut Andreea Arsene
Tel: 0763 647 920
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:
Facebook:Blog – Andreea Arsene
Instagram: AndreeaArsene.ro
Sursa foto: Blog Carturesti
