Pentru unii oameni, vulnerabilitatea înseamnă să-și arate emoțiile, pentru alții, să ceară ajutor sau să admită că nu știu cum să facă anumite sarcini. Pentru alte persoane, vulnerabilitatea înseamnă o întâlnire importantă cu miză mare pentru afacere. Pentru alții, este renunțarea la calea sigură și avântul în necunoscut, deschiderea unui nou business.
E tentant să creăm senzația că suntem perfecți și invulnerabili, doar că nu este specific ființei umane.
Să fim vulnerabili înseamnă să recunoaștem că suntem oameni, imperfecți, cu emoții, cu succes și cu eșec, cu suișuri și coborâșuri, cu zile mai bune și mai puțin bune.
Mă duc cu gândul la bebelușii care încep să deprindă mersul. Se agață de obiectele mari din casă, de picioarele adulților și încearcă să se ridice. Cad în fund, apoi o iau de la capăt. Iar și iar. Până când reușesc tot mai mult să își mențină echilibrul și să-și coordoneze mișcările.
Dacă stăm să ne gândim la etapa bebelușilor, putem vedea vulnerabilitatea lor și o putem confunda ușor cu slăbiciunea, așa cum este greșit percepută. Dorința lor învinge neputința inițială, curajul preia controlul asupra emoțiilor de frustrare resimțite de ei când cad și când picioarele nu se mișcă așa cum și-ar dori. Pentru ca în final, să alerge de abia ne mai ținem după ei.
Asemăn demersul bebelușilor cu viața noastră personală și profesională. Ne este teamă uneori să ne asumăm proiecte noi, să investim, să ieșim din parteneriate care nu ne mai împlinesc. Să recunoaștem în acele momente vulnerabilitatea din noi, este un pas esential.
Ce facem cu ea, asta este întrebarea.
Vulnerabilitatea ne facem mai umani în afaceri, ne reamintește de bătaia interioară a inimii. Însă când ajunge să ne pună piedici, e important să ne reamintim că este nevoie să privim cu mai multă atenție și să încercăm să înțelegem. În spatele vulnerabilității se pot ascunde capcane mentale.
Ele sunt cunoscute și sub denumirea de lifetraps sau credințe limitative și sunt convingeri adânc înrădăcinate despre noi înșine și despre lume, pe care le-am învățat în perioada timpurie a vieții. Sunt elemente definitorii ale identității noastre, ale sentimentului de sine. E ca și cum ne-am pune niște ochelari și privim lumea, experiențele, tot ce ne înconjoară prin aceste lentile ale convingerilor.
Capcanele mentale sună cam așa: ”nu sunt suficient de bun”, ”nu merit”, ”banii aduc nefericire”, ”oamenii sunt răi”, ”trebuie să te lupți, să dai din coate, să-ți faci loc, altfel nu reușești”, ”de unul singur nu pot, am nevoie de cineva ”, ”mai bine singur”. Toate astea….
Te invit să citești continuarea în paginile revistei Happy Business
Să fie cu folos și inspirație,
Andreea
Psihoterapeut de Familie & Cuplu
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:
Facebook: Blog – Andreea Arsene
Instagram: AndreeaArsene.ro
