Sunt zile vulnerabile pentru toți. Ritmul și rutina zilelor noastre, predictibilitatea de care are atâta nevoie creierul nostru, nu mai există. Știm doar că este necesar să stăm în case, să ieșim la lucru (acolo unde este musai necesar), să ne luăm mâncare și medicamente. Sunt o amintire frumoasă zilele din parc, de la plimbare, alergare, weekend-urile la munte, job-urile noastre, cafeaua bună din oraș, întâlnirea cu prietenii, cu oamenii dragi din familie. Pentru fiecare dintre noi lumea s-a mișcat și fiecare căutăm să găsim ancore de stabilitate. Vorba unei doamne ”la tăți ni-i greu, dar nu la toți la fel.”
Pentru o categorie de oameni, izolarea socială presupune și mai multă anxietate și un risc crescut cu privire la propria viață. Este vorba de cei care au deja diagnostic de anxietate, depresie, de cei care și-au pierdut job-urile în perioada aceasta, de oamenii bătrâni care depindeau de cineva pentru traiul de zi cu zi, de cei singuri, de cei pentru care acasă este un mediu înfricoșător din pricina agresivității, neînțelegerilor, de cei bolnavi.
Pentru mulți dintre ei, viața se desfășura în extrior, la lucru, cu prietenii, în afară. Acum, forțați de împrejurări să stea acasă, ajung să dea nas în nas mai mult, mai des cu propriile dificultăți, la care se adaugă altele.
Vreau să facem o deosebire între singurătate și izolare socială.
Singurătatea a fost definită în mai multe feluri: o deficiență a relațiilor sociale, o alegere subiectivă de izolare de cei din jur, sentimentul că nu omul nu aparține de nimeni, de nimic. O altă perspectivă dată este de a vedea singurătatea ca pe un sentiment stresant rezultat din discrepanța între dorința individuală și relațiile sociale actuale.
Izolarea socială înseamnă absența relațiilor cu familia, cu prietenii, cu societatea la nivel individual. Izolarea socială mai este prezentată și ca prezența sentimentului că individul nu aparține social, lipsește angajamentul cu ceilalți, contactele sunt reduse.
Suntem forțați de vremurile actuale să stăm în izolare, care nu este totuna cu singurătatea, deși e posibil să resimțim asta. La fel cum, oamenii care sunt înconjurați de cei dragi, pot avea sentimentul că e ca și cum ar fi singuri.
Astăzi, hai să ne gândim la ei, la cei care au un mare risc zilele astea. Știu că nici pentru noi nu e ușor, însă aș vrea să vedem așa lucrurile.
Atunci când mergem pe munte, luăm un rucsac cu noi în care punem mâncare, haine de schimb, echipament specific, apă. Il cărăm cu noi sus, știm că avem nevoie de cele luate. Ne dor umerii, picioarele, mai facem câte un popas, îl mai dăm jos. Odată ce ne întoarcem din excursie, desfacem bagajul și rămânem cu amintirile din acele zile. Oamenii care sunt în risc azi, mâine, poimâine, poartă cu ei tot timpul un rucsac greu, pe care oricât și-ar dori, nu pot să-l dea jos sau nu știu cum să facă asta.
Noi nu putem căra rucsacul în locul lor, însă ajută enorm să le fim alături.
Astăzi…
1. Sună-ți bunicii, familia, întreabă-i cum le este lor, cum își ocupă timpul, dacă au nevoie de ceva. Ascultă-le glasul, fii acolo….fără multe cuvinte.
2. Sună un prieten / o prietenă care știi că are dificultăți relaționale cu partenerul de viață. Transmite-i că îți pasă de ea și că te gândești la ea / el. Vorbiți despre orice, râdeți împreună, plângeți dacă e cazul. Doar fii acolo pentru ea! Nu are nevoie de sfaturi, evită să le dai. Știe deja cât de greu îi este. Se va bucura doar sa știe că ești acolo pentru ea.
3. Vorbește cu cineva care este părinte singur, singurul adult prezent din viața copilului. Ascultă, fii acolo…
4. Sună un vecin singur sau în vârstă și vezi dacă are nevoie de ceva. Ascultă-l, asta este cel mai mare ajutor pe care i-l poți da acum.
5. Roagă-te! Acolo unde noi nu mai putem face, Dumnezeu poate! Lasă-ți glasul să curgă către El și va avea grijă…
Zilele acestea este despre a fi împreună, altfel, dar tot împreuna!
Să ne auzim / vedem cu bine și sănătate!
Cu drag,
Andreea
Psihoterapeut de Familie & Cuplu
Tel: 0763 647 920
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:
Facebook:Blog – Andreea Arsene
Instagram: AndreeaArsene.ro
