1 Iunie este ziua copilului. Prin urmare ii celebram pe cei mici, dar pornind de la ei, de la cei mici, ma duc cu gândul mai ales la cei mari, la adulti.
Ei bine, eu cred ca 1 Iunie nu este nici despre jucării noi, nici despre ateliere, nici despre dat peste cap sa faci ceva special, ci este o zi in care sa ne reamintim ca fiecare dintre noi are acolo in interior acest spirit jucăuș și pur.
Fiecare ascundem in noi acea latura ludica, pusă pe șotii, pe glume, acel zâmbet sincer si curat din toata inima. Avem acele momente de dragoste si drag de ceva, de cineva, din tot sufletul. Avem acele momente cand începem o activitate si ne pierdem in ea, uitam sa mâncam, sa bem apa, uitam de ceas. Avem acea bunătate, sinceritate, unicitate specifice unui copil.
Sau poate cu toate grijile avute in ultima perioada uitam sa trăim unele momente sub forma aceasta. Luam totul prea in serios, avem orele calculate, pare ca nu ne mai ajunge timpul, nu stam in tihna, ci suntem pe fuga, o fuga carea ne crează stres si presiune. Avem lucruri “importante” de realizat, avem acel “ to do list”, avem responsabilități. Asa este, dar…
Acum cred ca e momentul sa ne gândim la noi, pentru ca daca noi suntem bine, atunci șansele sunt mari ca si ca cei de lângă noi (copii, partener de viață) sa fie bine.
Si acum te întreb sincer…
Tu cand te-ai jucat ultima data cu baloane de spuma?
Cand ai sărit coarda pana ți s-au înroșit obrajii?
Cand ai jucat Șotron de te dureau tălpile de la atâta sărit? Dar ascunselea?
Cand ai sărit elastic? Cand te-ai jucat cu mingiile?
- Stiu, poate o sa spui ca in fiecare zi faci asta cu copiii tai. Dar acum te întreb din nou? Te distrezi cand faci asta? Simți si tu jocul sau ești doar un participant căruia ii zboară gândul in alta parte in timp ce faci asta cu cel mic? Ești acolo 100%?
- Sau poate o sa spui ca nu mai ai timp de asa ceva. Sunt atât de multe lucruri de care te ocupi ca nu mai ai timpul alocat si pentru joc. As putea sa înțeleg asta, dar pana la un punct.
Eu te provoc sa te uiți la copii. Ai văzut ce repede improvizează un joc? Din orice au la îndemâna crează o poveste prin care ies din lumea aceasta si intra in lumea fanteziei, a ludicului. Jocul lor durează uneori 5 minute, alteori 20 sau poate mai mult. Așadar, eu nu cred ca e vorba de timp si de uneltele specifice de joc. Ci e vorba despre cheful de a ne juca, despre a ne păstra acel spirit antrenant.
Azi gândește-te la tine, la copilul din interiorul tău si vezi unde este el. Unde a rămas? E aici cu tine de ziua asta sau e pierdut pe undeva prin anii care au trecut? Du-te după el si adu-l in 2018, conectează-te cu acel omuleț mic din interior, poarta-l cu tine mereu si ori de câte ori poți scoate-l la joaca! O sa-i placa si tie o sa-ți placă si o sa-ți facă bine!
Eu cred că fericirea vine din acele momente jucăușe,când ne permitem să fim noi, când ne distrăm și râdem din tot sufletul. Grijile nu dispar, timpul nu se dilată, treaba nu ne-o face nimeni, iar viața efectiv zboară.
Așa că, să alegem să o trăim valoros, să ne bucurăm de fiecare zi, să descoperim ceva nou, să râdem, să ne îmbrățișăm, să ne jucăm, să ne supărăm mai puțin, să ne treacă mai repede, să uităm câteodată de timp, de norme, să apreciem mai mult, să improvizăm, sa fim mai buni, mai sinceri, mai fericiți, așa cum îi vedem pe copii!
Uite mai jos un experiment interesant despre un banal joc de șotron. Tu ce ai fi făcut? Săreai sau îl ocoleai?
