Dezvoltare personală,  Prima pagină

Putem să ne prefacem că ele nu există, dar sunt reale: atacurile de panică. Ce facem cu ele?

Indiferent daca vrem să recunoaștem sau nu, atacurile de panică sunt tot mai prezente în jurul nostru. Nu mai sunt un subiect tabuu, ci constatăm tot mai des în jurul nostru că sunt cunoscuți care se lupta aceste dificultăți. Și încă sunt mulți oameni care se feresc să declare. Mai avem de construit mentalități aici.

Uneori sunt interpretate ca o prefăcătorie, alteori li se acordă foarte multă importanță prin chemarea salvării sau mersul la urgențe. În acele momente, teama și simptomele sunt atât de prezente încât nu știm ce să facem cu ele

Odată ce apare primul atac de panică, treptat ajunge să ne influențeze viața și să ne-o ajusteze.

Pentru a detalia acest subiect, voi folosi ca ghid informațional cartea psihoterapeutului & preotului, conferențiar dr. Eugen Jurca – ”Psihopatologie & Psihoterapie”.

Ce este atacul de panică?

Atacul de panică este o formă a corpului nostru de a spune ceea ce noi nu putem pune în cuvinte. Dacă vreți, este ca un semnal de alarmă de incendiu. Arde ceva tare în interior, iar atacul de panică declanșează alerta.

Atacul de panică este descris ca fiind o ”tulburare șocantă”, o anxietate puternică, incontrolabilă, parcă declanșată din senin, ce copleșește persoana respectivă. Cei mai mult oameni care au trăit îl descriu similar cu senzația de atac de cord, ca și cum urmează să mori.

Simptomele atacului de panică

Inima îți bate puternic, transpiri. E posibil să ai frisoane, să tremuri. Nu poți respira normal, apare senzația de sufocare. Sunt prezente durerile în piept, de aici și confuzia cu atacul de cord. E posibil să fie prezentă greața, senzația de amețeală. Ti-e frig sau ți-e cald. Posibil să simți amorțeli ale părților corpului, furnicături. Intervine frica de moarte.

Cum se întâmplă?

Atacul are loc brusc și crește în intensitate rapid, estimat ca durată la maxim 10 min, chiar dacă pare totul o veșnicie. Sunt prezente simptomele de mai sus, cu accent pe frica de moarte iminentă și dorința de a face orice pentru a scăpa.

Frica este incontrolabilă, copleșitoare, de aici apare și pierderea controlului.

Cu timpul, se intalează fobofobia =  teama de nu trăi iarăși aceeași frică din timpul atacului de panică.

Atacul de panică este un semnal de alarmă, atrage atenția asupra problemei reale: este nevoie de o schimbare a unui comportament, atitudine, a modului de viață. Din păcate, oamenii ignoră aceste semnale și consideră că se descurcă singuri, până când situația devine critică.

Tipuri de atacuri de panică

  1. Atacuri de panică inopinante și recurente -persoana nu asociază declanșarea lui cu o anumită situație externă sau internă, este senzația că a apărut din senin.

2. Atacuri de panică situaționale – ele au loc prin expunerea directă la o anumită siuație sau la gândul că va urma o anumită situație / context (de exemplu oamenii care știu că urmează sa vorbească în public)

3. Atacuri de panică predispuse emoțional – se leagă de cele anterioare, diferența o face că nu se declanșează în mod obligatoriu imediat după expunere (de exemplu – unele persoane trăiesc un atac de panică în timp ce conduc, însă nu de fiecare dată când sunt la volan)

 

Cum le gestionăm?

  1. PSIHOEDUCAȚIA – trec pe primul loc opțiunea de a căuta și de a înțelege ce se întâmplă. Sunt simptome clare, pot fi asociate și cu alte dificultăți (fără niciun dubiu), însă odată ce avem informația că am trăit un atac de panică este esențial să ne documentăm despre ce am trăit și să înțelegem cum / ce / de ce a apărut. Să ne reamintim că atacul de panică este semnalul de alertă. Facem o comparație cu detectorul de gaz al casei noastre: dacă se declanșează alarma și țiuie puternic, o lăsăm așa? Nu cred! Sigur luăm cartea de instrucțiuni sau sunăm un prieten să vedem ce-i putem face. La fel și cu atacurile! Psihoeducația este valabilă atât pentru cel care a trăit direct atacul, cât și pentru cei din jurul lui.

 

2. Psihoterapie – știind că atacurile sunt precum o alertă, e clar că ceva anume le-a declanșat. Iar pentru a le rezolva este nevoie să lucrăm la rădăcina problemei. Putem ”pansa” pe moment, însă mai devreme sau mai târziu tot aici vom ajunge. Sunt multe persoane care apelează la medicație (recomandată de medic psihiatru). Este utilă ca modalitate de gestionare a simptomelor, însă, din nou, pentru a evita apariția lor căutăm să înțelegem mai profund ce vrea să ne transmită acest semnal al atacului de panică. Funționează si se completează reciproc, acționând fiecare acolo unde este cazul.

!!! Nu luați medicamente fără să aveți recomandarea medicului !!! Și nici nu încurajați pe cineva să ia, este nevoie de o consultație serioasă realizată de medicul psihiatru.

3. Exerciții de respirație – printre simptomele atacului de panică este și hiperventilația. Persoana respectivă respiră repede și incomplet ca ciclu respirator și scade cantitatea de CO2 din sânge. Se poate folosi o pungă de hârtie (nu plastic) și se respiră direct în ea sau se folosesc măști medicale. Respirația nu rezolvă problema din temelii, însă ne poate ajuta pe moment să gestionam situația.

4. Tehnici de relaxare – aici pentru fiecare persoană poate fi diferită abordarea. Important este să reușim să obținem relaxare musculară și mintală, pe moment.

5. Expunere graduală – în cazul în care atacul de panică este situațional, adică putem pune degetul pe factorul declanșator, atunci ideea de a ne expune treptat la acele situații poate ajuta. De preferat este să se facă în cabinetul psihoterapeutului care va putea ghida îndeaproape procesul și va putea interveni și prin alte tehnici de gestionare a anxietatății. Reușita din cabinet va scădea treptat tendința de a evita situația respectivă.

”Mult mai importante și de durată vor fi schimbarea de sine cu relaxarea existențială, tihna (așezarea, pacea interioară), la care se ajunge după cura terapeutică, ce-l va conduce spre o nouă viziune de viață, o atitudine personală și orientare de sens existențial personal (și de ce nu și spiritual)”

(psihoterapeut, preot, conferențiar universitar doctor Eugen Jurca)

Vă doresc sănătate! Iar dacă lucrurile nu merg așa cum vă doriți, amintiți-vă că este în puterea voastră să schimbati lucrurile. Cereți ajutor specializat, vorbiți cu persoana dragă de lângă voi, găsiți un prieten.

Cu drag,

Psihoterapeut Andreea Arsene

Tel: 0763 647 920

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:

Facebook:Blog – Andreea Arsene

Instagram: AndreeaArsene.ro

Sursa foto: Pexels

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *