Subiectul morții revine periodic in discutiile noastre. Am trecut cu fiecare dintre ei prin diverse abordări, in funcție de vârsta si de curiozitățile de moment.
Din nou mi-a lansat Maria (in curând împlinește 6 ani) provocarea asta, poate si pentru ca zilele trecute am fost la o înmormântare si era proaspăt subiectul.
In timp ce mergeam spre fântâna de apa, Maria îmi amintește de un arici care era mort.
– Mama, ariciul ăla a murit si cred ca i-au căzut tepii după ce a murit.
– Mari, nu stiu exact dacă le cad țepii la arici. Eu am văzut unul mort, dar încă avea tepii pe el.
– Mama, dar știi? Toti murim la un moment dat.
– Așa este, Mari, toti.
– Mama, sa-ti explic! (Ador momentele astea cand ea îmi este profesoara) Pe noi ne trimite Dumnezeu pe pământ cu un anumit scop, fiecare avem o sarcina, avem ceva de facut aici. Si la fiecare lasa calitatile de care are nevoie pentru a face asta.
Ascultam cu urechile mari.
– Uite, eu spre exemplu ma pricep la dans, la balet, la sport. La asta sunt eu buna. De asta Dumnezeu m-a trimis pe pământ.
-Aha, am înțeles, Mari.
– Cand oamenii isi fac treaba, atunci ei sunt înapoi chemați la Dumnezeu in grădina Lui.
– Mari, si eu cred asta.
-Pai, da, iti zic eu ca e așa. ( îmi spune foarte sigura pe ea)
Aici a deschis o cutie a pandorei, am vrut sa aflu cum ii vede ea pe cei dragi noua.
-Dar auzi Mari, de ce crezi ca este fratele tău Ioan aici pe pământ?
-Mama, Ioan e forțos așa, puternic. Asta e calitatea lui.
– Si pe tata? El ce calități are? De ce e el aici?
-Mama, tata este….(face o pauza de gândire). Tata este foarte punctual, nu întârzie niciodată la lucru, e muncitor…si îmi place ca atunci cand a fost plecat in Turcia nu a pierdut avionul.
– Aha, am înțeles. Dar eu, Mari? De ce sunt aici?
– Tu ai calități de mama, știi?
– Cum adică?
– Adică tu esti asaaaa … răbdătoare, ascultătoare, ai grija de noi…Înțelegi?
– Da, înțeleg bine.
– Dar Bobo, ce calități are ea?
– Bobo este gospodăreasa, la asta se pricepe ea foarte bine.
– Si Bunu?
– Bunu este ca Ioan, puternic puternic si mare.
– Auzi Mari, dar cum ii vezi tu pe Vasi si pe Pavel?
– Mama, Vasi este așa zâmbitoare si veselă cand vine la noi, îmi place ca se joaca cu noi.
– Si Pavel?
– Mama, tu ar trebui sa știi mai bine, doar e tatăl tău.
– Așa este, dar sunt curioasa cum il vezi tu.
– Pavel…îmi place ca si el se joaca cu noi.
– Mari, dar Ralu, Silviu?
– Ralu este ca tine, are tot calități de mama. Este răbdătoare, ascultatoare. Pe Silviu trebuie sa-l mai studiez, nu am stat așa mult cu el.
– Am înțeles.
– Si Dedi? Cum e Dedi?
– Dedi este foarte muncitoare, deci nu sta locului o clipa. Este o fata care urmează multă reguli si este ascultatoare. (Dedi – străbunica ei de 82 ani)
– Aha! Dar Lau si Alin?
– Mama, de ei nu stiu ce sa zic. Aștept sa vina din Australia si o sa-i descopăr.
– Am înțeles, Mari! Multumesc pentru discuția asta faina, mi-a plăcut.
– Si mie mi-a plăcut!
Deci asta e, viața noastră este despre calități si despre sarcini, scopuri, as zice eu visuri.
Tu ce vis ai care sta acolo la dospit?
Sursa foto: Pexels
