Familie Gânduri

Pentru sănătatea emoțională a familiei, ai grija în primul rând de tine!

19 septembrie 2018

De când sunt mamă am avut 2 momente mari în care am realizat că e important ca eu să am grijă, în primul rând, de mine.

Pe când Ioan avea 1an și jumătate, iar Maria 3 ani și jumătate, am picat la pat. 2 zile de dureri de cap cumplite, vomă, greață, tâmplele care îmi bubuiau, febră, frisoane. A fost prima dată când am simțit că eu nu-i pot îngriji. Nici măcar farfuria pe masă nu o puteam așeza. După plimbări prin spitale, a rezultat o internare de 3 zile și o plecare pe proprie răspundere de acolo, spre supărarea medicului. Atunci a fost primul steag ridicat în sus.

Al doilea a fost acum mai puțin de o lună când cred că am făcut o insolație (durere de cap, vomă, greață, lipsa puterii fizice). De data aceasta nu am mai mers la spital, am încercat să dorm cât m-au lăsat copiii, am făcut pauza de mâncare, apă nu puteam bea deși cred că ar fi fost bine să mă hidratez. Nu o puteam lua pe Alex în brațe, în parc îl rugam pe Ioan să mergem mai repede acasă pentru că simt că o să pic din picioare. Tare greu a fost! Dar de data aceasta mi-am revenit fără să mai ajung la spital.

Ce am învățat din cele 2 lectii?

Ne dorim pentru copiii noștri tot binele din lume. Îi vrem fericiți, împăcați cu viața lor, echilibrați, sănătoși. Facem tot ce ne stă în putință pentru asta. Dar la un moment dat se întâmplă ceva, apar scurt circuite și parcă visul nostru de a-i vedea pe ei fericiți ne este blocat. Pentru că, pe undeva pe drum, am uitat de noi.

Am depus atâta efort pentru ei, încât am uitat să ne vedem pe noi. Am uitat să fim noi fericiți în primul rând, să fim noi sănătoși, să fim bine cu noi.

Nu zice nimeni să-i neglijăm, nici vorbă de așa ceva. Ci zic, doar să strecuram acele clipe pentru noi care ne aduc starea de echilibru, de împăcare sufletească. Poate cuiva îi face bine să bea o cafea cu o prietenă, poate să joace un tenis, să alerge, să citească, să doarmă, să stea la o poveste cu soțul – doar ei doi, fără copii, să admire un apus / un răsărit, să calce iarba în picioarele goale, să se roage, să scrie în jurnal, să viseze cu ochii deschiși, să facă fotografii.

Eu am înțeles în timp că lucrurile care ne lipsesc le apreciem altfel. Am stat în Zărnești 20 și ceva de ani. Niciun moment nu m-am gândit la aerul de acolo. Ghiciți ce? De fiecare dată când ajung și ies din mașină în parcarea din fața blocului din Zărnești, trag puternic aer în piept, parcă să-mi ajungă pentru toată perioada în care mi-a lipsit.

Așa e și cu sănătatea noastră, când nu o mai avem îi ducem lipsa.

Ce poți face pentru binele tău?

1. În fiecare zi caută o modalitate scurtă să te reîncarci emoțional, ceva pentru sufletul tău.Poate fi o cafea bună băută înainte să se trezească toți din casă, poate fi o plimbare într-un loc care-ți amintește de locuri frumoase, o întâlnire, o îmbrățișare, un sărut. Aici intră de fapt cam tot ce  nu costă bani.

2. Înconjoară-te de oameni pozitivi, oameni care te inspiră. Evită-i cât de mult poți pe cei care se plâng, care bârfesc, care le știu pe toate. Nu vor face decât să te încarce și mai mult și nu te ajută.

3. Mișcarea este esențială, pentru că aduce un echilibru în organism. Și aici sunt strictă și zic clar și răspicat: nu există scuză bună pentru a nu face mișcare, dacă vrei cu adevărat.

Eu când nu apuc să merg la alergat, fac acasă cu copiii exerciții de streching, de pilates. Dacă nici asta nu pot, atunci merg pe jos mult. Cumva caut să echilibrez punctul acesta, pentru binele meu esențial.

Dacă ești din Lugoj, avem un grup de mămici alergătoare unde ne grupăm și ne motivăm reciproc pentru a face mișcare. Hai și tu alături de noi!

4. Nimeni, dar absolut nimeni nu este responsabil de fericirea ta!

Dincolo de tot ce am scris mai sus, cred că asta este cea mai importantă și sigură cale spre fericire. Când o să ne luăm viața în mâini 100%, abia atunci descoperim fericirea adevărată. Nici soțul, nici prietenul, mama, tata, copilul, nimeni, dar absolut nimeni, nu este responsabil să ne asigure fericirea. Este ceva ce ține doar de noi, de echilibrul nostru interior,

5. Stai și singur(ă) câteodată, fără a face nimic. Stai tu cu tine, fără tv, fără telefon, laptop. Stai și ascultă-ți sufletul, gândurile, bătăile inimii, respirația. Nu fugi și nu-ți distrage atenția. Stai acolo cu tine! E acea oprire pe care o faci pentru a-ți aduna puterile, pentru a pune ordine în idei, pentru a regla tot sistemul interior.

Tu ce ai mai adăuga pentru starea ta de bine?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Pentru binele celor din jur e necesar să fim noi bine. Suntem exact ca un coș de merinde plin de bunătăți: tot dăm din el, tot dăm, dar dacă nu-l umplem înapoi în curând nu vom mai avea ce da.

 

Sursa foto: Pexels

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply „Judecându-i pe ceilalți” dintr-o altă perspectivă – Andreea Arsene 24 septembrie 2018 at 13:43

    […] prin a transmite același mesaj ca la articolul acesta: Pentru binele nostru, e important de fapt să avem grijă de noi și să ne uităm la noi înșine […]

  • Leave a Reply