Joc de conectare cu toată familia (1)

Viața cu copii e provocatoare. Suntem într-un rol de părinți full time, fără pauze și cu încercări  de nenumărate ori. Câteodată suntem receptivi la nevoile celor mici, alteori și noi suntem atât de descărcați emoțional încât nu putem fi acolo așa cum ar avea nevoie ei. Și atunci apar momentele de deconectare. Ei vor ceva, noi traducem greșit sau nu putem fi acolo conform nevoilor și răspundem altfel decât așteptarea lor. Și încet încet rezervorul emoțional al celor mici se tot descarcă. Noi ne simțim în tensiune continuă și uite așa avem un cerc vicios. Ceea ce este foarte important e să conștientizăm momentele care produc rupturi, deconectări, momentele care ne duc în declinul relației cu ei. Si apoi, odată conștientizate, este la fel de important să ne reconectăm cu ei și să-i reasiguram de iubirea și de sprijinul nostru.

Și noi experimentăm dificultăți și momente de deconectare cu copiii, dar am descoperit și câteva activități care ne fac să ne resudăm relația.

Astăzi este vorba de un joc pornit de la mama mea. Ea îl juca cu Maria și ulterior Maria ne-a provocat pe noi, și așa mi-am dat seama cât de câștigați suntem toți de fapt, pentru că ne aduce conectare și implicare la toți 4.

Cum se joacă?

Este simplu și necesită doar prezența noastră creativă și conștientă. Jocul îl începem de la Maria care ne descrie câteva cuvinte reprezentative pentru un obiect, anotimp, personaj, etc pe care noi să-l ghicim. Se pot emite sunete, se poate imita vocal sau prin comportament, cum simte fiecare. După ce ghicim, celălalt membru al familiei preia descrierea și restul ghicesc. Facem asta, pe rând fiecare. La început dăm indicii sumare, ne putem folosi de cromatică, de alimentație, de spațiul fizic unde trăiește, de orice ne trece prin gând. Scoatem sunete ciudate, exagerăm reacții, scopul este să ne simțim bine, să ne distrăm, să râdem tare de tot, să scoatem fricile la suprafață și să ne conectăm.

Ioan participă și ghicește și el sau când e rândul lui de descris el repetă ce a zis ultimul. Altădată ne spune direct ce cuvânt trebuie să ghicim 🙂

Câteva exemple de la noi:

1.“- Mama, am găsit ceva foarte interesant. Ia ascultă! Este mare, are blană și trăiește la Polul Nord.

– Știu, Mari, pe cineva mare și pufos și delicios. Este Ioan! (exagerez reacția mea)

– Mama, dar Ioan nu stă la Polul Nord.

– Bine, Mari, am înțeles. Dar îmi poți da mai multe detalii?

– Off, mama, păi nu mai ții tu minte când am văzut noi o emisiune cu mai multe animale polare pe gheață, erau albe toate și se jucau în zăpadă?

– Daaaaa,măi Mari, știu, e ursul polar.”

(Aici am vrut să văd și relația față de Ioan, fără să-l supăr, el era de față și chiar e delicios și pufos, dar și cât de atentă e ea la a-mi da detaliile și a mă ajuta să înțeleg corect)

 

2. “- Mari, fii atentă ce am acum pentru tine. Nu este ființă, dar are viață, poate avea diverse forme și culori. Trece de la verde crud, la verde închis, apoi galben, maro și în final își ia zborul din locul ei.

– Mama, asta-i simplu. E frunza :)”

(Aici am fost inspirată de peisajul văzut din mașină, frunzele chiar zburau în jurul nostru peste tot. )

 

3. “- Mama, ia uite ce zic eu. Este o ființă iubitoare, care ne crește și are grijă de noi când părinții sunt la lucru.

– Hmmmm…să fie, oare să fie….Cățe Bum (o jucărie de plus de-a lor)?!

Râsete, chițăieli, dat pe spate de hazliu ce pare…

– Mama, cum să fie Cățe Bum? El nu e ființă, el e doar o jucărie.

– Atunci să fie oare bunica?

– Daaa, mama, bunica, dar spune-mi și numele lor.

– Să fie oare…..Ralu?!

– Mamaa, Ralu e mătușă, nu e bunică. Doar când crește Ana mare și are copii o să fie și ea bunică.

– Atunci, să fie Dedi?

– Mama, Dedi e străbunica noastră.

– Știu Mari, este Bobo și mai este și Vasi.

– Daaaa, ai ghicit!”

(Aici a fost interesant să văd că știe gradele de rudenie și cum evoluăm noi în roluri, pe fiecare i-a pus acolo unde le e locul)

 

Avantajul jocului

• Se poate aplica oriunde, noi l-am jucat în mașină, la coadă la doctor, acasă, pe stradă în plimbare.
• Pot fi toți membrii familiei implicați, de la mic la mare.
• Nu necesită materiale, e nevoie doar de noi.
• Presupune o prezență și o atenție conștientă. Pe mine mă ajută să mă deconectez de la stres, de la alte probleme și să mă focusez direct la ce am de zis sau de ghicit.
• Putem afla ce le place copiilor sau ce îi sperie în funcție de alegerile lor sau ale noastre.
• Este un moment educativ pentru toți, ne putem lega de aspecte pe care copiii noștri să le dezvolte sau să le cunoască mai bine.
• Le putem dezvolta abilitatea de a avea răbdare, de a aștepta, prin a-i provoca să ne dea mai multe detalii, prin ghiciri incorecte – intenționate.
• Îi putem învăța despre greșeli și despre cum să le abordeze.

Să mai zic că e simplu și ușor și cu atât de multe aspecte pozitive? Nu mai zic….vă provoc să încercați să vedeți cât este de fain 🙂

Sursa foto: Shutterstock