În curând vom fi 5

De câteva luni, în trupul meu și-a făcut culcușul o mică mogâldeață care crește, lovește și ne completează fericirea. În corpul meu bat 2 inimi, una mai mică, alta mai mare. Tot de câteva luni corpul meu a început să sufere transformările specifice și să prindă contur. Pentru că…vine bebe 3!

O vreme lungă i-am spus bebe 3 când discutam între noi, dar după mult timp am reușit să ne punem de acord și asupra numelui. Are o identitate acceptată de toți 4, un aspect foarte important, mai ales pentru copii să accepte noul membru.

Al treilea copil este unul la fel de dorit ca primii doi. S-a cuibărit acolo pentru că ne doream și pentru că și Dumnezeu ne-a binecuvântat cu acest nou rol, părinți a trei copii. Pentru mine, pentru noi este o împlinire, o bucurie. Dintotdeauna mi-am dorit o familie numeroasă și bogată în suflete. Și ulterior, după ce ne-am format o familie, am descoperit că amândoi ne dorim același lucru, avem această valoare comună.

A venit firesc și sperăm la fel de firesc să decurgă toate celelalte etape restul sarcinii, nașterea, acomodarea în 5.

Primul gând când s-a confirmat sarcina a fost…”O, Doamne, câți o să fim?! Când mergem la cineva în vizită noi vom umple dintr-o dată casa și masa.” La cât de mâncăcioși suntem toți, vom lăsa urme după plecarea noastră.

Apoi m-am gândit la sărbători și la cât de plină va fi casa noastră, și acum, dar și când vor crește copiii. M-am gândit la bunici, adică la părinții noștri, ce bogați sunt și vor fi cu atâția nepoți în jurul lor.

M-am gândit la noi doi, ca părinți, ca doi oameni care formează un cuplu și la cât de norocoși suntem că putem trăi această împlinire, de a avea 3 copii și de a fi 5 oameni în casă.

Sunt conștientă că va și greu, dar acum mă simt mai pregătită decât în alte momente. Experiența cu Maria și Ioan m-au pregătit pentru un al treilea membru. Cărțile citite, Formarea, Cercul siguranței, toate aduc un aport benefic pentru a face față acestui rol. Și desigur, fără doar și poate, cel mai important este faptul că suntem amândoi implicați în creșterea copiilor, iar bunicii sunt în jurul nostru și ei ne oferă tot suportul.

Ce zic Maria și Ioan de schimbarea asta și cum se poartă acum, odată cu creșterea burticii, voi scrie curând.

Ca o concluzie, abia așteptăm mogâldeața și etapele specifice de după aceea. Abia aștept să țin în brațe bebelușul, să-l alăptez, să-i văd pe Mari și pe Ioan cum se adaptează la schimbare…Îmi deschid brațele și las viitorul să vină spre mine cu un singur gând: BUCURIE!