Așa cum scriam acum ceva timp, în curând ne mărim familia, vom mai avea o fetiță. Este o bucurie, o împlinire, o dorință devenită realitate, care curând se va concretiza.
Mă uit la relația frumoasă pe care o au Maria și Ioan și îmi doresc să reușesc să păstrez armonia aceasta și după ce lumea lor se va schimba odată cu micuța bebelușa. Mă preocupă acest subiect, citesc pe partea aceasta și încerc să-i pregătesc cât mai bine. Realitatea o vom afla doar în momentul în care ne vom confrunta cu situația, bebelușul va fi printre noi, ei vor fi cu nevoile lor, poate chiar mai accentuate în acea perioadă, iar eu ….mă împart, cum pot 🙂
Ce zic Maria și Ioan de noul membru?
Păi lor le-am zis din prima clipă, de când s-a confirmat sarcina ei au știut că mai vine un frațior sau surioară. M-a ajutat că o aveam pe Ana, nepoțica noastră în preajmă, și atunci a fost ușor să le-o arăt pe ea, să vadă în mod direct nevoile ei de alăptat, de schimbat pampers, de ținut în brațe, practic toate aspectele administrative. Au avut întrebări și curiozități despre alăptat, Ioan chiar mi-a zis într-o zi că trebuie să cumpărăm lapte să pun și eu la țiți să-i dau. 🙂
Le-am explicat că nu mai pot sări pe burta mea să facă “go-go” (adică di căluțu varianta noastră), pentru că acolo e casa unui mic bebeluș. Le-am spus că nu-i mai pot căra în brațe până la etajul 4 (asta pentru Ioan mai mult), pentru că mă doare burta. Au fost încercări de a sări peste regula asta, dar de fiecare dată am revenit asupra motivului pentru care nu pot face asta, am întărit și mai mult regula și este ok acum.
Vin și mă consultă pe burtă cu stetoscopul lor de jucărie să audă inimioara, apoi pleacă la jocul lor.
Mă mângâie pe burtică și vorbesc cu bebeușul, pun și ei mâna când mișcă.
Dimineața, deseori Maria se apleacă spre burta mea și îi vorbește direct întrebând-o cum a dormit.
E magică etapa aceasta cu ei și o trăiesc diferit de sarcina cu Ioan!
Dar eu știu că mai urmează și altele….
Numele copilului
Primul subiect intens dezbătut la noi în casă a fost numele noului membru. Fiecare am pus nume, și Ioan și Maria și noi doi. Maria în fiecare zi venea cu un nou nume aflat de la grădi, Ioan inventa permanent alte asocieri de litere/sunete, și noi, fiecare aveam în gând anumite nume. Am discutat între noi, am tăiat de pe listă și la final am ales. Pentru noi a fost esențial ca și copiii să fie parte din acest proces, este primul pas spre conștientizarea situației că vor avea o surioară și este și primul pas spre acceptare.
Dinamica de familie și regresia fraților
Intrarea unui nou membru presupune o modificare a structurii familiale. Se va schimba dinamica de familie, pentru că nu-i așa, cu toții ne adaptăm la acest proces, și noi ca părinți de 3, dar și ei doi ca frați mai mari. Conform cărților citite, la apariția unui frate, copiii au parte de un regres, care îi va ajuta de fapt să se adapteze la toată situația. Practic, s-ar putea să constatăm că activități pe care le făceau singuri, acum nu le mai fac, ne vor cere suportul mai des, s-ar putea să apară enurezisul, etc. Regresia este o etapă normală și firească, copilul nu devine brusc mai răsfățat sau cu vreo intenție ascunsă de a-l epuiza pe părinte, ci este doar modul lui de a-și confirma că și nevoile lui sunt importante, că sunt ochi și urechi disponibile și pentru el. Prin tot comportamentul, dorința este a se asigura că mama/tata îl iubesc în continuare chiar dacă a mai apărut un suflet în familie.
Cu siguranță și noi vom trece prin asta, am trecut cu Maria la venirea pe lume a lui Ioan, am resimțit-o pe Maria și la nașterea nepoțelei noastre când bunica Bobo a trebuit împărțită, îl resimt și pe Ioan. Îmi fac temele intens pentru acel moment, așa că uite care e planul meu pentru perioada de regresie:
Cum îi putem ajuta noi în procesul de regresie?
- În primul rând, acceptăm regresia copilului ca pe un aspect normal în dezvoltarea lui, fără să-l criticăm și să devenim răi cu el.
- Să ne reamintim că acum are nevoie de asigurarea iubirii noastre, nu doar verbal, ci prin comportament, prin acțiunile noastre directe cu el.
- Răspundem nevoilor ori de câte ori putem. Vrea să fie și el bebeluș, să fie înfășat și purtat în brațe. Atunci să-i onorăm dorința. Scopul lui este de a avea aceeași susținere ca a micului omuleț din casă, de a se simți protejat și iubit așa cum percepe că este cel mic.
- Verbalizăm starea pe care o vedem, ajutându-l astfel să pună în cuvinte ceea ce simte în interior: “Văd că ți-e greu acum, știu că ai vrea să te țin pe tine în brațe, dar în momentul acesta este necesar să alăptez bebelușul. Stomăcelul lui este atât de mic, încât nu poate să aștepte. Uite ce tare plânge!” sau “Cred că îți este mai greu de când a venit cu noi bebelușul, văd că ești mai trist / mai nervos (după caz). Știi? Și mie mi-e greu acum. Încă nu știu exact cum să le fac pe toate, dar mă gândesc că împreună găsim noi o soluție”
Ce mai facem cu ei?
* Citim povești și ori de câte ori găsim situația de trei copii în familie o punctăm, să o vadă ca pe ceva normal.
* Încercăm pe cât posibil să avem aceleași jocuri cu ei, să le oferim timp pe măsura nevoilor. Răzvan a preluat jocurile de contact, forță, aruncări, lupte, eu sunt mai mult pe partea artistică (citit, colorat, desenat, pictat) și pe activitățile care presupun mai puțin efort fizic.
* Le răspundem întrebărilor și curiozităților despre bebeluși, cum stau ei în burtică, ce mănâncă, etc.
* Pregătim momentul nașterii prin a le relata planul organizării noastre, unde vor rămâne ei, ce se va întâmpla cu mine, când mă vor vedea. etc Încercăm să facem totul cât mai previzibil, pentru a nu fi surprinși și a avea încredere că situația este sub control.
* Le spun că mi-e greu, îi rog să-și adune jucăriile că eu nu mai pot, îi fac parte din ce simt și trăiesc, cu simț de echilibru pentru vârsta și aptitudinile lor.
* Maria ne desenează și îmi place că mă cuprinde în desenele ei cu burtică, deci a vizualizat și integrat asta.
* Până la momentul deadline-ului, oricum toți avem câte un bebeluș în burtică, Maria cu copilul ei, Ioan un bebeluș mașină și eu un bebeluș real. Vedem ce iese la fiecare 🙂
Momentul venirii pe lume a unui frate/soră le dă lumea peste cap celor mici și uneori și adulților 🙂 Dar să empatizăm cu cei mici, pentru ei e o lume cu totul nouă, chiar dacă o primesc cu bucurie, cognitiv nu percep toate implicațiile. Să-i ajutăm să înțeleagă și să simtă, pentru ca apoi să ne bucurăm de o relație fraternă specială.
Sursa foto: Shutterstock
Dacă îți plac articolele mele, te invit pe pagina de Facebook: Blog Andreea Arsene
Ultimele articole publicate:
Cel mai frumos cadou de Decembrie
Să alegem viață pentru brad și după Crăciun!
Copilul meu îi bate și îi mușcă pe ceilalți. Ce fac?
