Dezvoltare personală

Azi e o zi perfectă pentru un nou început!

11 octombrie 2017

Fiecare dintre noi avem planuri, visăm să facem anumite proiecte, să ducem un anumit stil de viață, să experimentăm ceva nou, să vizităm anumite obiective. Ne facem planuri personale și în zona profesională. Discutăm cu prietenii, cu apropiații sau doar le avem în gândurile noastre. Le notăm undeva. Le desenăm, le proiectăm.

Stiu nenumărate fete care de mâine, de luni, începând de săptămana viitoare, de luna viitoare vor lua startul la un nou stil de viața alimentar, isi propun sa mănânce mai puțin sau sub o alta diversitate. Stiu bărbați care isi zic același lucru cu privire la mersul la sala, la îmbunătățirea condiției fizice, a musculaturii. Stiu oameni care amâna un proiect personal, un vis, pentru ca se considera prea bătrâni sau prea tineri.

Ne vin in gând eșecuri, temeri, gânduri ca noi nu o sa putem duce asta? Poate e normal sa simțim asta, avem diverse mecanisme de apărare care ne mențin in situația actuala si ne opresc din a evolua și din a ne duce la final visul.

Pare ca niciodată nu e momentul potrivit, așa-i? Pare ca exista o rațiune in spatele tuturor deciziilor, dar parca niciodată nu se vede momentul acela, acum sau altfel spus acel ATUNCI.

Dar oare cum ne-am simți dacă am reuși sa ducem la bun sfârșit unul din ele?

Cum ar fi sa ne trezim mâine dimineata si sa constatam ca visul nostru măreț ni s-a îndeplinit? Oare ce sentimente ne încearcă?

Cum ar fi dacă acum trecem la acțiune și facem cei mai mici pași pentru a realiza aceste lucruri? Cum ar fi să nu mai amânăm și acel ATUNCI să devină AZI, ACUM. Acum e cel mai bun moment, mâine, poimâine sigur vor mai apărea alte lucruri pe care nu le luăm în considerare acum.

Și apoi… cine știe câte zile de MÂINE vom mai avea? Până când?

De la gând la fapte

Am lăsat mai jos câțiva pași care m-au ajutat pe mine să trec visul din zona gândurilor la acțiune. Nu e modelul cel mai perfect, ci e varianta care pe mine m-a ghidat.

1. In primul rând, le-am notat pe hârtie. Știți momentul acela de început de an sau de zi de naștere, cand facem un bilanț si le scriem intr-o agenda, un jurnal. Ei cam așa a fost, mi-am scris acolo dorințele așa cum îmi veneau in gând. Fără sa stau sa le analizez, a fost ca un fel de brainstorming, am scris tot, fără să stau să le analizez, fără să fiu critică cu mine sau să le scot de pe listă pentru că știu că nu se pot îndeplini. Le-am lăsat să curga….

2. Pasul doi a fost să le analizez si sa-mi dau seama ca unele erau legate intre ele, semănau sau erau aceleași lucruri spuse cu alte cuvinte, după care am prioritizat.

3. Apoi am pus lângă ele motivele pentru care am visul respectiv. Cat mai multe motive, care in fond sa ma duca exact la nevoia mea de baza. Obiectiv vorbind, e nevoie sa reflectam bine la acest moment, vrem sa facem asta pentru noi, pentru ca simtim ca ni se potrivește sau pentru statutul social, pentru imagine? Ceea ce e pentru imagine nu rezista in timp, poate necesita multă munca, dar imaginea este strâns legată de aprecierea altora, ori ce fac dacă nu ma vede nimeni?! Mai am aceeași motivatie si satisfacție la final?

Știu că cineva zicea mai demult, cum ar fi dacă în reușita mea, în visul meu măreț, în muntele meu personal, ajung acolo sus și nu mă vede nimeni? Nu există facebook, telefon să fac dovada reușitei, sunt doar eu cu mine. Ce fac atunci? Mai aleg să merg în călătoria asta sau nu?!

4. Pasul 4 a fost sa-mi pregătesc un plan realist și să scriu pașii pentru a-mi îndeplini visul. E ca și cum aș vrea să plec într-o călătorie la Brașov și îmi fac itinerariul, îmi stabilesc locurile unde fac popas, unde alimentez mașina, văd resursele financiare, etc. Exact așa e și cu visul nostru, e ca o călătorie.

5. Am discutat cu un om drag de lângă mine despre aceste idei, planuri. Scrisul și discutiile m-au ajutat să-mi ordonez ideile, să le fac logice, cu sens. Iar această etapa de discutii am folosit-o și pentru a-mi găsi un aliat, un susținător, un sprijin, ca atunci când dau de greu să am un umăr pe care să mă pot baza.

6. Am trecut efectiv la acțiune. M-am interesat de detalii, de chestiuni ce țin de legalitate, de cursuri, etc. În funcție de ce am dorit.

7. Am pus la vedere planul meu și nu a trecut o zi fără să fac măcar un pas mic. Precum copiii mici care învață să meargă, cu fiecare mișcare sunt to mai aproape de poziția verticală, apoi merg susținuți, apoi sunt suficient de experimentați să încerce singuri. Despre asta e vorba, pași mici în fiecare zi pentru un vis personal.

Și după toți acești pași nu mai eram în același loc din care am plecat, pentru că pornisem deja pe drumul meu, pe calea mea.

La final, o să las un filmuleț pe care l-am descoperit de curând, cu care eu am rezonat și care m-a determinat să trec la fapte, să nu mai amân, să nu mai zic că nu se poate. Să cred!

Și îți recomand și ție să preiei frâiele și să începi, nimeni în locul tău nu o va face, nici măcar timpul care „trece și este singura resursă egală pe care o avem cu toții „(Ionuț Budișteanu – Webstock)

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Alin 11 octombrie 2017 at 16:45

    Foarte motivational tot ce ai scris aici ! Si structurat, Big like!

    • Reply Andreea 12 octombrie 2017 at 12:52

      Alina, multumesc mult 🙂

    Leave a Reply