În vacanța noastră (care a trecut de mult 🙂 ) am inclus și o vizită la Zărnești. Și dacă data trecută, Răzvi a avut regrete că nu a luat biciclete, acum ne-am întors din drum după ele 🙂
Fără prea multe informații și pregătiri, am plecat pe un traseu cunoscut nouă, mai ales parcurs pentru peisajele frumose: Zărnești – Tohăniță – Predeluț – Bran – Măgură – Casa Folea – La Table – Prăpăstiile Zărneștiului – Zărnești.
Am avut cu noi doar cele necesare intervenției pentru bicicletă și o sticlă de 0.5l de apă. Dar ne-am mai făcut plinul pe drum, cu mere din pomii întâlniți pe traseu și produse de la magazinul din Măgură.
Traseul e foarte fain, are și o bucată de drum asfaltat între Predeluț și până la intrarea pe drumul forestier spre Măgură, în rest este doar drum forestier, cu multe urcări și coborâri, și puțin circulat.
Am plecat din Zărnești în jurul orei 11, din fața blocului, direct spre Sughină și apoi Tohăniță, Predeluț, Bran. Ne-am bucurat în Bran că eram pe biciclete și constatam că ne mișcăm mai repede decât coada de mașini.
Am traversat Branul până la intersecția cu Moeciu, unde am mai mers aproximativ 30-50m și am făcut dreapta. Apoi după pod, din nou dreapta spre Măgură. Și de aici a fost o urcare abruptă până la intrarea în Măgură de unde traseul a devenit mai dificil, pentru mine, Răzvi se ducea cu o mare ușurință. Pe urcarea asta mie mi-a fost foarte foame și sete, aș fi mâncat orice în momentul respectiv. Mă duceam cu gândul la niște gogoși făcute de mama, dar ea nici măcar nu avea în plan asta. La ciorbe, la cartofi prăjiți, orice era de mâncare…
Când am finalizat urcarea ne-am bucurat de peisajul care se vedea. Pe de-o parte era Moieciu, Fundata, pe partea cealaltă am văzut Măgura, Peștera. Am stat la umbra unui măr și am savurat niște mere acre pline cu viermi, nu mai avea importanță acest detaliu ținând cont de foamea pe care o resimțeam.
Ne-am continuat drumul până la magazinul din sat, unde ne-am făcut plinul cu napolitane, biscuiți, apă minerală și o binemeritată gură de Cola. Am transpirat mult și, fiind la umbră, mă lua frigul, așa că după vreo 15 minute am plecat mai departe.
Eu am oscilat aici dacă să continui tura sau să cobor direct la Fântâna lui Botorog și apoi acasă. Timp aveam suficient, era în jurul orei 13.30-14, și având încurajările lui Răzvi am decis să merg mai departe. Îmi mai revenisem după popas și hrana asta de tip junk, primisem un bust de energie.
(Dar e bine de știut, ca alternativă, tura se poate încheia direct din Măgură, se coboară pe drum sau pe poteca Piticului, la Fântâna lui Botorog și apoi la Zărnești.)
Am traversat toată Măgura și am ajuns la intersecția cu Peștera, de unde noi am mers tot în sus, apoape de pădure. Aici am făcut popasuri lungi de poze și de admirat peisajul. Se vedeau foarte fain Peștera, casele, Bucegiul, era aer curat, umbră, o plăcere…În scurt timp, am început urcarea prin pădure spre La Table.
Am ajuns sus unde am făcut un nou pas de savurat Piatra Craiului. Din păcate, aici se vede o bucată mare defrișată, parcă fără cap. Dar partea bună e că pădurea își revine, au crescut brazi mai mici, vegetație.
După o lungă pauză am decis să pornim, dar în vreo 20m am fost atrași de tufele de zmeură pline de fructe. Am zăbovit făcându-ne plinul vreo 45 min. Efectiv parcă nu ne puteam desprinde. Mai găseam o tufă, mai plină, mai bogată. Ne imaginam cum ar fi făcut copiii dacă ar fi fost cu noi, nu am fi avut timp să le adunăm, erau precum urșii mici la zmeură 🙂
Coborârea de La Table în Zărnești prin Prăpăstii a fost rapidă. Dar tot cu opriri în care ne-am uitat la peisaj, la oamenii pe care îi întâlneam.
Din păcate, nu am avut la noi tehnologia care să ne sumarizeze tura, cu diferența de nivel, distanțe, etc., așa că nu pot da foarte multe informații pe partea aceasta, ar fi poate doar niște estimări din google earth.
Merită încercată tura pentru mișcare, pentru diferența de nivel acumulată, pentru peisajul excelent, pentru aerul curat și fructele proaspete din pădure.
PS: Aveam poze mai frumoase si mai bogate de pe traseu, dar, din pacate, telefonul lui Razvan a cedat, de tot. Si cu el s-au dus si pozele noastre.
