Întâmplarea pe care o relatez a avut loc prin primăvară, dar zilele trecute, în poveștile noastre de familie, ne-am reamintit de acele momente și neapărat vreau să o scriu, e de colecție personală 🙂 . O să relatez așa cum mi-au povestit ei, Maria, Ioan & Răzvan.
Mai menționez doar vârsta copiilor, Maria 4 ani și Ioan 2 ani, și de aici….să înceapă aventura 🙂
Era o zi de duminică. Eu eram la Formare la Timișoara, plecasem de la 7. Copiii erau acasă cu Răzvan. S-au trezit destul de devreme, au mâncat și apoi s-au dus să se joace în cameră. Răzvan, după terminarea strângerii mesei, s-a retras în cameră și le-a spus că se întinde un pic în pat, cu gândul de …a sta. Dar…surpriză…a adormit.
Și ce fac copiii când dorm părinții? Surprize…surprize…:)
Maria și Ioan s-au jucat cu jucăriile lor o vreme, după care au început să caute prin dulapuri. Și au găsit un portofel mare în care țineam oje și lacuri de unghii. Nu era prima dată când se jucau cu ele. În trecut, Maria le scotea și făcea din ele case, le așeza sub formă de grădini sau de flori, iar Ioan își făcea un drum și trecea cu mașinile printre sticluțe. Dar tura asta, copiii noștri au avut alte planuri. 🙂
Ioan a vrut ca Maria să-i facă unghiile, cu roșu, ca fetele. Și, bineînțeles, sora lui preferată a trecut la fapte. S-au așezat la măsuță, au deschis sticluța și ea a început să-i facă unghiile. După ce l-a dat cu ojă roșie, ea a vrut să-i dea și cu sclipici, așa că a desfăcut și lacul ei cu sclipi. Dar într-un moment de neatenție Ioan a dat cu mâna peste sticluța plină cu ojă care a căzut pe jos și s-a vărsat pe parchet și parțial pe covor.
El s-a plictisit de activitate, a luat sticluța cu lac și sclipici și a început să deseneze pe mobilă. Apoi a mai dat și cu niște roșu, ca să fie mai frumos.
În tot acest timp, tatăl lor dormea profund, sau doar ațipise, după cum zice el.
La un moment dat, cei doi pitici au realizat ce s-a întâmplat și au încercat să remedieze. Maria mergea la baie, rupea hârtie igienică, se urca pe scaun, uda hârtia la chiuvetă și fugea în sufragerie să șteargă pe jos. Ioan repeta după ea fiecare mișcare. Dar evident, oja în combinație cu apa și cu hârtia, nu se ducea, ba chiar se întindea mai bine.
Au făcut drumul baie-sufragerie de câteva ori, până când au obosit. S-au retras pe canapea și au dat drumul la desene. Așa i-a găsit Răzvan când s-a trezit. Dar în jurul lor era plin de urme ale peripețiilor desfășurate.
Erau picături de apă de la baie în sufragerie, până în locurile unde Maria și Ioan au încercat să șteargă. Era ojă pe masa lor de lucru, pe parchet, pe covor, pe mobilă, pe mâinile lor, plin de hârtie igienică peste tot…
Lui Răzvi nu i-a venit să creadă când i-a văzut 🙂
În timpul acesta, eu eram la Formare, și nici nu bănuiam nimic de ce se întâmplă acasă, până am primit câteva poze…
I-a întrebat ce s-a întâmplat, cum de au căzut toate, ei erau cuminți pe canapea ca și cum nimic din jur nu le-ar aparține.
A găsit Răzvi o sticluță de soluție pentru curățarea ojei, pe care a folosit-o să-i șteargă pe mâini. Apoi copiilor li s-a făcut foame, și după masă au decis să doarmă. Era ora 11 și ei dormeau, după toate peripețiile, și cu sufrageria noastră pictată. 🙂
De la distanță, mie mi se părea distractiv tot ce se întâmpla, îmi și imaginam fețele lor mici și drăgălașe, mi-i imaginam cum au lucrat amândoi la treaba asta și ce moment de explorare a fost.
Dar lui Răzvi i-au trebuit vreo 2h de frecat pentru a șterge toate urmele, 3 sticlute de acetonă și vreo 2 pachete de vată, mai ales acea ojă cu sclipici care părea că vrea să rămână veșnic pe mobila noastră.
Când am ajuns acasă, concluzia lui a fost…Andree, noi nu mai cumpărăm nicio ojă în casă! Nu ne mai trebuie! 🙂
Sursa foto: Shutterstock
