Pe vremea când încă nu aveam copii, îmi spuneam că mi-ar plăcea ca ai mei să aibă drag de carte. Să le dorească și să le citească fără presiuni exterioare din partea noastră, din partea învățătoarei.
Mi mi-au plăcut cărțile, dar nu cred că am citit atât de mult cât am făcut-o de când am rămas însărcinată și până în prezent. Cărțile au devenit un refugiu de a căuta o părere avizată, de a cunoaște, de a mă dezvolta personal, de a evolua. Când aveam timp, îmi plăcea să mă refugiez la Cărturești și să le studiez pe toate, pe rând. Unele erau scumpe, nu le puteam lua, așa că stăteam pe treptele de acolo și citeam, pagină cu pagină. Apoi plecam acasă curioasă de ce mai urma să se întâmple și reveneam să citesc continuarea.
Acum nu mai am timpul acesta, de fiecare dată sunt cu copiii și ei nu au răbdare să stea să citesc eu din carte. Ei merg și explorează fiecare colțișor, Ioan mută cărțile de pe un raft pe altul, Maria îmi aduce pe rând cărțile pe care vrea să și le ia, iar eu acționez rapid pentru mine: iau cartea pe care o vreau și fug la casă să o plătesc. În ultima perioadă, folosesc tot mai mult internetul să-mi comand volumele dorite, așa că mai salvez niște timp, deși îmi e dor de treptele de la Cărturești.
Pe scurt, copiii mei sunt molipsiți și ei de carte și mă bucură enorm acest lucru. Nu știu dacă am făcut ceva special pentru asta, dar cred că fiecare pas mic a avut importanța lui.
- Am citit mult în perioada sarcinilor cu fiecare dintre ei. Erau cărți, articole online, orice prindeam și îmi plăcea citeam. Știu că la un moment dat am văzut un motto legat de citit: ” Citește orice îți pică în mână, numai citește. Evoluează!”
- După nașterea lor am început să iau cărți pentru ei. La început erau din cele pe care le puteau băga în gură, le sugeau, le umpleau de salivă. Apoi am luat din cele cu pagini cartonate, groase, astfel încât să nu se rupă ușor, apoi din cele cu pagini mai subțiri.
- Covorul și cartea erau/sunt primele activități de dimineața. Luam cartea Hoinari în anotimpuri, o deschideam și căutam pisica, pe Otilia, florile, fructele… Asta facem și acum. Înainte de grădiniță citim o poveste, apoi când rămân doar cu Ioan, “țitim” 🙂 Asta se aplică indiferent de locația în care suntem.
- Peste zi citeam mult din nou. Deseori Maria vena la mine cu cartea și-mi zicea să citim. Acum i-a luat locul Ioan și ea recuperează când vine de la grădiniță.
- Ei mă găsesc pe mine citind dimineața. Dimineața profit să mă trezesc mai devreme și să citesc, să-mi extrag idei principale, să-mi fac temele pentru Formare, așa că ei când se trezesc eu sunt înconjurată de cărți, foi scrise, fișe de lucru. Cred că propriul exemplu face mult.
- Am așezat cărțile la nivelul lor, astfel încât să poată avea acces la ele oricând doresc.
- Luăm cel puțin o carte cu noi indiferent unde plecăm, este obiectul nelipsit din bagaj.
- La bunici, copiii au o bibliotecă diferită de cea de acasă, astfel există o noutate și o curiozitate permanentă. Nu ajung să se plictisească de ele.
- Am făcut cititul distractiv. Ne schimbăm vocile ca personajele de acolo, îi atingem pe ei și-i gâdilăm sau îi pupăm așa cum e acțiunea de acolo, ne luăm rochii pe noi și facem petrecere ca în povestea respectivă.
- Am facut educație permanentă pentru citit. Nu am considerat că ei vor deprinde această activitate mai târziu, sunt de părere că ține de noi să le-o prezentăm astfel încât să fie cuceriți. Nu a fost un efort, cărțile deja făceau parte din viața noastră, așa că le-am redescoperit alături de ei.
Pentru mine a fost o surpriză plăcută zilele trecute când Maria a venit de la grădiniță, a mers să-și ia o carte din bibliotecă și l-a chemat pe Ioan lângă ea să-i citească. Apoi, el văzând-o pe ea, s-a dus și a luat și el o carte și a revenit lângă ea. Ea citea cu voce tare, cu intonația specifică și folosea exact cuvintele de acolo, așa cum îi citisem eu povestea de nenumărate ori. O știa pe de rost. El asculta, mai punea degetul pe cartea ei și revenea la animalele din cartea lui. Pentru mine a însemnat un mic succes din ceea ce mi-am dorit să cultivăm pentru ei: să aibă drag de carte.
Eu zic că e important să le dăm copiilor acces la cărți, la cunoașterea lumii prin intermediul lor, să ne facem timp să le citim acum pentru ca mai târziu ei, singuri, să aleagă să facă asta. O carte citită ne ajută să evoluăm!
Sursa foto: Babycouture
