Aseară eram la baie eu, cu Maria și Ioan. Ioan încă se bălăcea în cadă, iar eu și Maria ne pregăteam să ne spălăm pe dinți. I-am pus pasta de dinți pe periuță, mi-am pus și mie și am început să ne spălăm. Eram concentrată la fiecare mișcare pe care eu o făceam, fără să o privesc pe ea. Dar la un moment dat ceva mi-a atras atenția. Mă simțeam urmărită. Pe de o parte mă vedeam în oglindă, practic era o mișcare dublată, dar mai era ceva. Ea mă urmărea cu privirea și repeta exact după mine. Acolo unde insistam mai mult cu periuța, fix acolo era și ea, dacă o mutam pe partea cealaltă, acolo se ducea și ea. Apoi clătirea a fost similară. Nu am zis nimic, doar o urmăream și în mintea mea se învârteau o sumedenie de idei.
Tot ieri, i-am urmărit jocul ei cu Ioan. Aveau un suport vertical pe care puneau inele de diferite dimensiuni. S-au așezat tacticos pe jos, și-au pus perne sub fund, și-au adus jocul mai aproape și discutau. Ea vroia să le pună în ordine, el vroia după culori sau după elementele cele mai apropiate de el. Se ciondăneau când Ioan nu respecta ordinea pe care Maria o avea în gând, dar ea îi explica ce face. Îl urmăream pe Ioan cum îi absoarbe cuvintele, chiar dacă în prima fază nu era de acord cu ea, o urmăream pe ea cât de fain îi explica lui ce face și cum îl încuraja.
Aceste două experiențe de ieri, mi-au amintit de piramida de învățare:
În contextul observațiilor mele de ieri, Maria a învățat prin demonstrație, prin practica sa individuală în paralel cu demonstrația, iar în relație cu Ioan efectiv a exersat procesul de învățare prin a-i explica lui cum trebuie să facă.
Ce zice piramida asta mai exact?
Cel mai mare procent de învățare (90%) este prin a-i învăța la rândul nostru pe alții. Explicându-le lor, ajutându-i să înțeleagă jocul, cartea, aratându-le modul de lucru, de fapt ne clarificăm noi anumite aspecte și putem fi conștienți de ceea ce știm sau nu știm.
Copiii învață de la noi prin demonstrație pe care noi o facem în fața lor și prin discuțiile aferente din jurul acțiunii. Dar ia uite pe grafic cât de important este ca ei să și facă direct cu mânuțele lor ceea ce au văzut la noi. Practic crește procentul de 30% Demonstrație la 75% Practica directă. Dacă vor să spele vasele ca noi, să le dăm spațiul să facă asta singuri. Dacă vor să curețe morcovii, să le dăm instrumentul de curățare și să-i lăsăm să încerce. Dacă vor să tragă cu aspiratorul, să-i lăsăm să facă asta. Când le vorbim de emoții, de tantrumurile lor este doar discuție, demonstrație noastră are loc când noi înșine suntem într-un moment dificil emoțional. Ulterior ei pot învăța de la noi și pot aplica când vor fi din nou în aceeași situație. Valoare și mai mare are în momentul în care îi explică fratelui sau copiilor din colectivitate despre toate astea și arată cum se face.
Eu zic să rămânem cu piramida aceasta în gând și ori de câte ori suntem cu copiii să observăm în ce etapă de învățare suntem cu ei. Să valorificăm momentele și să provocăm contextele cele mai bogate în învățare pentru ei. Copiii noștri sunt extensia noastră. Ființele astea mici sunt produsul nostru și sunt rezultatul genelor noastre, emoțiilor noastre, comportamentului pe care îl avem cu ei și în prezența lor. Să nu uităm că suntem scanați și înregistrați la fiecare pas, iar cu prima ocazie ei înșiși ne arată ce au învățat de la noi făcând.
Așadar, dacă ne dorim un copil care să citească, să citim în fața lui, să citim cu el, noi să fim preocupați de aceste materiale didactice și sigur și ei vor avea curiozitatea de a încerca.
Dacă ne dorim copii care să mănânce legume și fructe, să mâncăm și noi în fața lor și cu ei, constant! Să facem educație alimentară cu noi și cu ei și sigur vor apărea lucruri bune.
Dacă ne dorim copii ordonați, să facem și noi asta, să le arătăm, să le povestim despre importanța ordinii lucrurilor și a ordinii ideilor.
Sigur înțelegeți la ce mă refer. Eu cred că puterea exemplului este foarte importantă în educarea copiilor. Dacă eu îi spun ca seara înainte de culcare să-și adune jucăriile și eu îmi las hainele aruncate, atunci nu știu dacă pe termen lung am de câștigat. Dar dacă îi spun că e important să dormim într-o cameră ordonată, aerisită și curată și că și eu îmi strâng lucrurile lăsate pe fotoliu, în timp ce copilul își strânge jucăriile, cred că este mai cinstit și mai corect ca abordare.
Sper să vă fie de folos piramida asta, mie mi-a reamintit de multe lucruri frumoase în viața noastră cu copiii!
Dacă vă gândiți la relația cu proprii copii, cum stau lucrurile? Care nivel din piramidă îl aplicați cel mai des cu ei?
Te aștept pe pagina de facebook a blog-ului Blog-Andreea Arsene
