Zilele acestea ma bucur de ultimele momente din concediul de creștere si îngrijire ale copilului, de flexibilitatea programului personal pe timpul zilei si de timp de conectare cu copiii, mai ales ca si Maria este in vacanța. Am zis sa profit de perioada aceasta sa mai stam la părinții mei la Zarnesti, asa ca m-am încumetat sa plec la un drum lung, doar eu cu copiii. In total sunt 350km, aproximativ 5h 30 min estimat pana la destinație.
Sincer, aveam emoții. In primul rând, pentru ca nu am mai condus de mult atâtea ore pe drum, apoi pentru ca doar eu cu ei in mașina timp îndelungat in aceasta formula (eu la volan si ei in spate) nu am mai mers de pe vremea cand Ioan avea vreo 4 luni. Ori de câte ori suntem toti in mașina, eu ma așez in fata si sfârșesc in spate cu ei. Le cad jucăriile pe jos, vor ceva de mâncare, Ioan striga la mine sa stau lângă el, asa ca fac mutarea si atunci apare liniștea.
Pregătirea călătoriei
Le-am povestit cu câteva zile înainte ca urmează sa plecam cu mașina, doar noi 3, ca vom pregăti bagaj de mașina cu jocuri si activități, doar ca ei vor trebui sa se descurce singuri in spate, eu urmând sa conduc si sa fiu atenta la drum.
Pe Maria am pregătit-o si mai bine, spunându-i ca am nevoie de ajutorul ei pentru a putea ajunge la destinație. I-am spus ca ma bazez pe ea sa-i dea jucării si lui Ioan, sa-i întindă sticluta de apa sau mâncare cand va fi nevoie.
In seara dinainte si in ziua plecării am pregătit bagajele impreuna cu ei, incluzând un rucsac cu cărți de citit in mașina, cu turta dulce, sticlele lor de apa, mașinuțe mici de jucat si cam atât. Nu am luat multe lucruri. Am observat ca daca sunt foarte multe, vor de toate, dar parca nimic nu-i satisface si apoi se plictisesc.
Calatoria propriu-zisa
Am plecat in jurul orei 10 de la Lugoj, având un singur target: ziua era destinată călătoriei si bunei dispoziții. Era realist asa, sa nu-mi propun prea multe având in vedere noua experiența la care ma incumetasem, la ideea ca nu știu cum urma sa fie traficul si nu aveam idee cum vor rezista copiii.
Ceea ce e totuși important, este faptul ca noi merge des pe ruta asta, aproximativ 1 data pe luna ajungem la ai mei, copiii sunt familiarizați cu duratele lungi de călătorie in mașina, diferența acum o făcea rolul meu de șofer si rolul lor de copii descurcăreți, singuri in spate.
Le-am scos tot bagajul de mașina si l-am asezat pe scaunul dintre ei. De acolo îsi putea lua singuri ce aveau nevoie. Eu am dat drumul la radio si am pornit la drum. In prima 1h si 30 minute a fost liniste. Au citit, s-au uitat pe geam, vorbeau unul cu celălalt. Apoi au început jocul cu mașinile si am oprit o data sa-i dau autobuzul lui Ioan, devenise supărat tare pentru ca ii căzuse si nu ajungea la el.
Drumul de la Deva la Sibiu a trecut rapid. Pe autostrada e mai monoton totul, asa ca la un moment dat Ioan imi zice : “Melgem, mama” (Mergem, mama). Da, noi tot mergeam dar probabil el avea o alta impresie.
Mi-au cântat toate cântecele pe care le cântam si noi de obicei. Mi-au arătat pe geam vacile si oile, s-au bucurat la fiecare camion întâlnit (Ioan este mare fan camioane). M-au distrat discuțiile dintre ei:
– Ioan, vrei sa-ți citesc o carte?
– Da, Maaali.
Si ea a început sa-i citească.
La un moment dat Ioan cere el cartea si Mari i-o da.
– Ioan, vezi ca ții invers cartea. Tu vezi sa citești asa?
– Daaaa.
– Da-mi-o mie sa o întorc si ți-o dau înapoi.
– Nuuuu, Maaaaali.
– Da, Ioan, nu vreau sa ți-o iau de tot.
– Nuuuu.
– Tie îți place sa vezi pădurea asa invers?
– Daaaa.
– Na bine, daca tu asa vrei…
Dupa Sibiu am făcut o pauza de vreo 15minute intr-o parcare mare langa pădure. Am mâncat sandwich-uri, copiii au alergat in voie si liberi, s-au jucat cu tractorașul lui Ioan pe iarba.
Am plecat mai departe, era ceasul 12.30. Făcusem pana aici 2h si 30 de minute de la Lugoj.
Maria a adormit imediat ce am plecat cu mașina, iar Ioan s-a apucat de cântat. Auzeam din fata același vers repetat de muuuulte ori: ” Tata trage la rindea”, din cântecul pentru copii “Bate vântul frunzele”.
A adormit si el intr-un final. Porțiunea de drum dintre Făgăraș si Brașov a fost cea mai aglomerata de pe drum si viteza medie a fost 60km/h. S-a mers greu aici, dar la ora 15 intram in Brașov. 5h in total de la Lugoj la Brasov, eu cu 2 copii mici, I’m proud of us?
Concluzia mea este ca a fost nesperat de bine totul, copiii, drumul in general. Ceea ce cred ca a contat mult a fost pregătirea lor dinainte si asteptarile mele realiste pentru ziua respectiva. Astfel, am setat dinainte răbdarea necesară si am evitat întrebările repetitive “da, noi, cand ajungem?!”
Deci clar mai merg singura cu copiii drumuri lungi, am prins încredere ?
Voi ce trucuri folosiți pentru drumurile lungi cu copiii?
