Cartea despre care am scris azi este scrisă de Virginia Satir “Terapia familiei”. Nu am început întâmplator cu ea, AndreeaArsene.ro este un blog de familie si eu cred in puterea, armonia, echilibrul din familie. Din păcate sunt multe familii cu dificultăți, familii tinere, cu copii mici si cred ca aceasta carte ar putea fi de ajutor pentru oricare dintre noi. Fiecare avem anumite perioade mai lungi sau mai scurte in care nu funcționează lucrurile asa cum ne dorim, cartea ne poate ajuta sa ne înțelegem pe noi si pe ceilalți din casa noastră sau din familia extinsă.
Eu am aflat de ea odată cu începerea Formarii in Psihoterapie Familială si imediat am luat-o. Cum m-am apucat de citit, nu am mai lăsat-o din mâna, in 2 zile a fost gata citită, alături de vreo 7 coli A4 de notițe si citate.
Cartea se parcurge rapid, are un limbaj accesibil, cu toate ca sunt surprinse elemente complexe din psihologie. Sunt prezentate noutăți generale ale conceptului de familie, de comunicare, dar si “derapaje” si anomalii in diverse familii. Virginia Satir relatează din cazurile ei întâlnite in terapie si detaliază intervențiile ei, astfel ea îmbina foarte bine noțiunile teoretice si practica.
Este recomandata pentru oricine este interesat de funcționarea sistemelor de familie, pentru terapeuți, psihologi, pentru dezvoltarea personală a cititorului, a familiei.
Se găsește online, dar si in librarii si costul este de aproximativ 40-45 RON.
Mai jos am scris o mică parte din notițele mele extras din carte. Ar fi fost prea mult sa scriu tot si prea specific pe aria terapeutica si pe partea ei practica. Am extras doar chestiuni de interes general si sper sa stârnesc curiozitatea cititorului pentru a afla mai multe.
Notite din carte
Deficite in parentaj
E posibil ca partenerii sa nu fi plănuit sa fie părinți, urmăreau doar gratificarea sexuală pe care o primeau unul de la celalalt.
E posibil sa nu fi fost pregătiți economic pentru a-si asuma responsabilitatea de a hrăni, a îmbracă, a îngriji un copil.
Pot fi nepregătiți emoțional pentru a deveni o familie.
Dezamagirea maritală si consecințele asupra copilului
Regulile parentale despre ce trebuie sa facă si sa devină un copil, devin in timp propriile lui reguli.
” Așteptările parinților crează un sistem circular. Cand copilul preia caracteristicile pe care părinții le-au indus si de care s-au temut,[…] copilul devine obiectul anxietății lor si face ca așteptările sa se adeverească.” ( Virginia Satir – Terapia familiei)
” Conflictele maritale nerezolvate au efect de bumerang asupra partenerilor in momentul in care aceștia încearcă sa fie părinți buni. Iar asemenea conflicte nu pot ajuta, ci dimpotrivă, afectează întreaga familie.” ( Virginia Satir – Terapia familiei)
Lucruri de care au nevoie copiii pentru a avea stima de sine
- confort pentru a se adapta mediului vietii
- continuitatea in relații
- cum sa influențeze si sa prezica răspunsurile celorlalti
- cum sa structureze lumea ( comportamente, sentimente, animale, plante, etc)
” un copil îsi va dezvolta stima de sine ca o persoana stăpâna pe sine ( o persoana care are capacitatea sa se descurce singura) daca cel putin un părinte ii validează dezvoltarea.”
Cum validează parintele: observa existența dezvoltării, comunica verbal si non-verbala ca a observat, da copilului oportunități crescute de a manifesta si exersa noile abilitați.
” Cand copilul este lăsat cu contradicții neexplicate, el va încerca sa le explice, venind deseori cu concluzii incomplete sau incorecte. […] Pentru a ajunge la concluzii el poate distorsiona intr-un mod periculos sau respinge fara mila evenimente din experiența sa.”
“Stima fata de sine, independența si unicitatea individuală merg impreuna”
Părinții care nu reușesc sa-si valideze copiii:
-sunt de obicei prea dezamăgiți de relația lor maritală si prea implicați in satisfacerea propriilor nevoi, pentru a-si vrea copiii ca indivizi si, cu atât mai putin, văd nevoile lor. Ei sunt produsul unui parentaj disfuncțional
-eșecul validării e un act de consum si nu unul de comitere. Ei îsi doresc cu disperare sa fie părinți buni.
-pentru ca părinții disfuncționali văd “parentajul” ca neinfluențat de durerile propriei relații maritale, nu sunt conștienți ca ceea ce construiesc cu o mâna dărâma cu cealalta
Triunghiul familial disfunctional
Fiecare se simte neglijat de celălalt – principiul e ca nu e suficient pentru fiecare. Cine primește ce e disponibil?
Ambii parteneri așteaptă de la copil sa le satisfacă dorințele neîmplinite in relația maritală. “Copiii îsi doresc si au nevoie de o relație acceptata cu fiecare părinte. Aceasta e una din căile prin care autoritatea si sexualitatea lor sunt validate.”
Va doresc spor la citit!
