Suntem in săptămâna internaționala a purtării bebelușilor, mai exact celebram existența pe piața a sistemelor de purtare a copilașilor, dar ii celebram si pe părinții care aleg sa-si prindă copiii de ei si, totodata, pe cei mici ca se lasă purtați.
Eu sunt una din cele mai fericite mame ca exista wrapul elastic, sling-ul, Boba, Manduca, Luna si toate celelalte dupa numele lor. Am avut multe momente care m-au făcut sa apreciez aceste sisteme si le-am exploatat la maxim alături de copiii mei.
Avantajele pe care le-am găsit eu, pe propria piele, au fost:
1. Copiii mei au stat aproape de pielea mea, de respirația mea, de bătăile inimii. Au simțit pașii mei, mi-au auzit vocea și s-au simțit în siguranță. Plecând de la aceste idei, vreau să menționez și faptul că nici Maria și nici Ioan nu au avut colici. Sigur te gândești ce treaba are faptul ca il ții pe copil intr-o cârpă legat de tine cu colicile? Ei bine, are! Te-ai gândit vreodată la triburile de africani care îsi leagă copiii si ii cara cu ei peste tot? Oare copiii respectivi nu ar trebui sa aibă si ei colici? Eu sunt de părere ca acești colici despre care vorbește toata lumea sunt confundați cu încercarea copilului de a se adapta la lumea noastră si reprezintă strigatul lui dupa siguranta, dupa afecțiune si protecție. In burta mamei era cald, era mâncare, era un mediu lichid, era protejat, era tot timpul cu mama, ii auzea vocea, ii percepea respirația si bătăile inimii. Odată ieșit spre lumea cea noua este in afara acestor parametrii siguri, ba mai mult, e nevoie sa respire singur si sa transmită semnale pentru hrana si pentru a fi schimbat. Depune eforturi suplimentare. Si în primele saptamani din viața tot încearcă acomodarea cu lumea in care a ajuns, perioadă despre care deseori se spune că este propice colicilor.
2. I-am putut lua cu mine peste tot pe unde mergeam. Cu căruciorul era dificil să intru în unele magazine, să urc pe scări era aproape imposibil cu tot cu el, așa că sistemele mi-au permis această flexibilitate de mișcare.
3. Am avut mâinile libere. În 2013, alături de Maria am descoperit wrapul elastic și l-am exploatat la maxim. Am apreciat că pot găti și pe ea o pot ține la piept, că pot cumpăra diverse produse din magazin, că pot proba haine, practic ea era lipită de mine cu totul. Apoi, când a venit pe lume Ioan, am apreciat că pe el îl pot ține aproape de mine, strâns în wrap sau în sling, și , în același timp, ma pot juca cu ea, o pot ține de mână pe stradă sau în parc, o pot ajuta să urce pe bicicletă.
4. Sistemele ne-au ajutat să ne conectăm și să ne ținem aproape unul pe celălalt. Ori de câte ori, unul din copii era într-un moment de dificultate emoțională din pricina oboselii sau din nevoia de conectare cu mama, luam sistemul din dotare, puneam copilul, îl mângâiam, dansam, ne învârteam, povesteam, cântam și, la final, ne conectam.
5. Mi-am putut continua pasiunile fără a renunța la timpul petrecut cu copilul. Potecile de munte au fost străbătute de pașii mei cu ei legați de mine. Au văzut Munții Apuseni, Piatra Craiului, Valea Cernei, Munții Bucegi, au fost în peșteri, au fost pe barcă în Delta Dunării sau pe bicicletă. Am început împreună să construim amintirile noastre. Le-am făcut cunoscute pasiunile mele, ale noastre, de pe vremea când ei nu puteau păși.
6. Nu am avut dureri de spate sau de brațe, greutatea copilului fiind distribuită cu ajutorul sistemelor. Pe când, dacă ar fi ținut în brațe, atunci numai o anumită parte a corpului ar fi folosită și evident ar ajunge să “tragă semnale de alarmă” din pricina durerii.
7. Copilul are o poziție ergonomică, ceea ce nu-i pune în pericol sănătatea. Odată așezat în sistem, e important ca piciorușele să formeze litera M, fundul să fie mai jos poziționat și sistemul să se muleze după spatele copilului. Practic, copilul umple tot spațiul disponibil.
8. Sistemele astea vin la pachet cu praf de somn. O perioadă lungă de timp Maria a adormit doar în sistem (wrap sau Boba), sub nicio formă nu reușeam să o adorm în pat. Dar cum o legam de mine, făceam 2 pași de dans și ea era deja pe calea lui Moș Ene. Ioan este la fel, odată pus în sistem, se uită la fața mea de câteva ori, apoi își înghesuie mâinile lui grăsune la burtică, își lipește capul de pieptul meu și adoarme.
CE SISTEM ALEGEM?
În mediul online, dar și în magazine, se găsesc mult sisteme de purtat copiii. Sunt de toate culorile, toate modele, imprimeurile, dar mare atenție! Sunt și sisteme neergonomice, care nu respectă poziționarea corectă (litera M, spatele copilului, umplerea sistemului) și îl expune pe copil la potențiale probleme.
Din tot ce am citit eu și din ceea ce am experimentat, sunt următoarele:
I De la naștere
Se pot folosi toate sistemele pe bază de material, zise și cârpe, adică acele sisteme care seamănă cu eșarfele, dar se muleaza perfect pe bebeluș. Eu am folosit wrap-ul elastic la Maria, apoi la Ioan am descoperit slingul. Ambele au fost excelente.
Wrap elastic l-am luat de pe internet în 2012, 100ron a fost costul, dar și-a scos banii înzecit. Fiind recomandat încă de la naștere, ajungi acasă cu copilul îl legi de tine prin casă, când te plimbi dintr-o cameră în alta sau citești în pași de dans să doarmă pruncul, sau gătești, sau ieși afară la plimbare, sau mergi la munte.
Se fixeaza ușor, la început ia mai mult timp până se acomodează mama cu modul de prindere, dar ulterior merge repede. Wrap-ul elastic poate fi folosit pe o perioada mai lungă de timp, chiar dacă cel mic se face mare, doar că sub greutatea copilului legătura se mai lasă și trebuie reajustată, dar sistemul în sine are viață lungă.
Slingul l-am luat tot de pe internet, costul a fost de 130ron. Am avut emoții cu prinderea lui, dar după 2 încercări a mers excelent. Sunt disponibile multe tutoriale pe youtube despre poziționarea corectă a copilului în sling, cu exercițiu și încredere, oricine îl poate folosi. Avantaje are multe: e ușor de fixat, se plieaza perfect pe spatele copilului, are o poziție ergonomică perfectă, este ieftin, poate fi folosit și când copilul e un pic mai mare. Eu am cărat-o și pe Maria în el. Ca și dezavantaje, eu am observat că începuse să mă doară spatele când Ioan a crescut în greutate. Sistemul e poziționat pe un singur umăr și cred că resimțeam acest lucru. Dar am văzut mame care-și poartă toddlerii, copii mai mari, așa că poate fi doar o chestiune subiectivă asta cu durerea.
II După 6 luni
Eu am scris după 6 luni, dar este doar orientativ. Gradul de dezvoltare al fiecărui copilaș este diferit. Unii își susțin capul singuri la 4 luni, alții abia la 6 luni, unii copilași stau deja în șezut la 6 luni, pe când alții mai târziu. Ceea ce e important este să urmărim dacă cel mic se simte bine în sistemul ales, dacă îl umple complet, dacă poziția piciorușelor respectă litera M, dacă spatele lui e acoperit și susținut.
Eu am folosit Marsupi Plus la Ioan. Pe vremea Mariei nu știu dacă era, nu am auzit de el la acel moment. L-am vrut pentru că mi se părea o variantă bună de înlocuire a wrapului și a slingului. Nu mai necesita legături, era pe bază de scai, ușor de dat jos, de pus. Pe indicațiile de utilizare scrie că poate fi folosit încă de la naștere ( de la 3.5kg ale copilului), având un sistem special de reglare pentru primele săptămâni ale bebelușului. L-am pus pe Ioan în el de câteva ori, însă nu-i plăcea, plângea. Eu totuși cred că este prea devreme să fie folosit de la naștere când cele mai potrivite mi se par tot cârpele (wrap sau sling). Costul lui a fost de 250ron, tot de pe internet comandat.
Un alt sistem plin de magie, care mai rezistă și acum, după 3 ani de folosire intensă este Boba. A fost cel mai scump sistem achiziționat 450ron, dar avantajul a fost că am cărat-o pe Maria până aproape de 2 ani și acum își scoate banii și la Ioan. Boba a fost sistemul nostru preferat. Cum îi puneam pe amândoi în ea și îi legam de mine, îi lua somnul. Cred că avea un alt ingredient ascuns pe nume Moș Ene. Boba a meritat toată investiția.
Cum Ioan creștea mai repede decât Maria, am descoperit, înainte de a face 1 an, că poziția piciorușelor nu mai e corectă. Avea fundul prea sus, ceea ce făcea ca litera M să nu mai fie respectată, solicitând prea mult încheietura bazinului. Atunci am decis să trecem la un sistem cu o punte mai mare, care să-l susțină mai bine. Am ales Luna, care si-a făcut treaba la fel de bine ca celelalte sisteme, fiind mai potrivită pentru etapa în care se afla Ioan. Încă folosim Luna acasă la somn sau în excursii sau la plimbare pe stradă sau când sunt copiii bolnavi. Este obiectul must have oriunde plecăm.
III Varianta toddler
Aceste sisteme sunt pentru copilași mai mari, având o punte mai generoasă pentru ca picioarele să respecte în continuare litera M. Eu, personal, nu am achiziționat un astfel de sistem, dar sunt multe variante existente.
Concluzia mea este că purtatul copilului are foarte multe beneficii, pe piață sunt disponibile zeci, poate sute de produse, sunt grupuri de facebook dedicate acestei teme, sunt consilieri care pot ghida pentru o alegere potrivită, rămâne doar ca fiecare să încerce sistemul care i se potrivește.
Eu am apelat la fetele din echipa Poartă-mă, care m-au consiliat cu succes pentru alegerea Lunei. Le recomand cu drag, mai ales că ceea ce iese din mâinile lor sunt produse românești.
Poartă-mă: http://www.poarta-ma.ro/Recomandari_ep_66.html
Apropo, știți că mamele care-și poartă copiii își zâmbesc când se întâlnesc pe stradă deși nu se cunosc? E o comunitate mare și cred că se transmit energii pozitive. Nu uita să zâmbești și tu!
Ne vedem cu copiii la purtător, adică la pieptul mamei 🙂
