Aseară, eram la masă amândouă și ne beam ceaiul. Ioan dormea și Răzvi era plecat în delegație. Am întrebat-o despre grădiniță, ce a mai făcut, ce îi place, ce nu îi place, cum se joacă cu copiii, cine îi este prieten.
La un moment dat, îmi zice:
-Știi mama, eu am găsit un porumb pe jos la grădi și l-am băgat în nas. Dar a ieșit el singur când am tușit.
Mi-a stat inima când am auzit. Am întrebat-o unde era doamna educatoare, dacă ea știe despre asta, de ce a făcut asta….am fost ca tunul de întrebări. Apoi am respirat adânc, m-am bucurat că nu a pățit nimic și am început să-i povestesc ce se poate întâmpla dacă își mai introduce boabe în nas. I-am povestit de blocarea căilor respiratorii, de plămâni, de oxigen și, mai ales, de lipsa lui și la final i-am zis că există riscul să moară. Ei, și aici am deschis cutia pandorei. Relatez dialogul, așa cum l-am avut noi, cu mici explicații în paranteze.
– Cum adică mor?
-Adică nu mai respiri, corpul tău nu mai are oxigen.
-Și atunci ce se întâmplă?
-Când murim, ne ducem la cer, mai aproape de Doamne Doamne.
-La cer?….Acolo unde e Moșu acum? (Moșu = bunicul lui Răzvan)
-Da, acolo.
-Și oare ce face el acum în cer?
-Mari, nu știu exact ce face, dar eu cred că este fericit. El a fost un om tare bun.
-Dar el de ce a murit, mama?
-Mari, eu cred că Moșu a fost chemat de Doamne Doamne, și-a terminat ce avea de făcut aici, printre noi și s-a dus lângă Doamne Doamne.
-Și-a terminat ce avea de făcut…. (repeta pe o voce joasă după mine)
-Da, Mari, eu cred că fiecare dintre noi avem un rol pe pământ și suntem lăsați să facem anumite lucruri.
-Adică Moșu și-a terminat activtitatea aici?
-Da, cred că da.
-Mama, dar eu unde o să fiu când o să muresc?
-Când o să mori, vrei să spui?
-Ahaaam.
-Nu știu, Mari, nimeni nu știe unde o să fim când vom muri.
-Dar o să moară și Ioan?
-Da, puiule, și Ioan va muri.
-Și atunci o să mergem la el la mormânt așa cum mergem la Moșu?
-Da, iubito, așa vom face.
-Mama, eu o să vreau multe flori frumoase pe mormântul meu.
-Bine, puiule, tu vei avea multe flori frumoase.
Și aici s-a oprit discuția noastră. Eu eram cu ochii plin de lacrimi curgându-mi pe obraz și ea mă studia. Mărturisesc că mi-a fost greu în discuția asta, mi-au dat lacrimile de multe ori și m-am întristat. Între întrebări erau pauze de gândire și o liniște de-mi țiuiau urechile. Stăteam față în față și mă uitam la ochii ei curioși cum își caută fiecare întrebare. Apoi ochii ei se uitau țintă la minte așteptând răspusul. A fost un moment intens pentru mine și plin de curiozitate pentru ea.
Așa cum o știu, ea o sa revină cu o avalanșă de întrebări. Încă nu m-a întrebat despre noi, mama și tata dacă murim, despre ceilalți oameni dragi din jurul nostru. Cred că Maria intră în etapa aceasta a curiozității legate de moarte.
Copiii voștri vă întreabă despre moarte? Voi ce le spuneți despre viață și despre moarte?
2 Comments
Mariana
Chiar zilele trecute am avut o conversație drăguță despre moarte cu fiul meu cel mare ( are 7 ani jumate). Nu e prima oara când abordam acest subiect dar a fost prima oara când am vorbit mult despre moarte. Crede-ma a fost o avalanșă de întrebări. Eu personal nu sunt foarte religioasa dar sunt si lucruri cu care sunt de acord in privința religiilor. Am început să-i explic in mare cam care ar fi posibilitățile in funcție de cea ce cred si alte religii si din punct de vedere stintific. Doresc sa-i las optiunea de a alege in ce sa creada.
De aici am ajuns la reincarnare. I-am explicat cum unele religii cred ca putem revenii sub alte forme, nu neapărat ca om. El a spus ca vrea sa fie o păsărică sa zboare liber, dar vrea ca tot eu sa fiu mămică lui. Atunci i-am spus sa ma lase pe mine sa fiu prima care pleacă ca sa pot pregăti cuibul.
Discuția noastă a luat o întorsătură puțin SF dar adevărul este ca nimeni nu știe ce se va întâmpla. Tot ce putem face este sa credem ca va fi bine. Ceea ce am încercat sa fac a fost să-l fac sa nu fie trist ci sa vadă moartea ca si o plecare sau transformare si nu ca o dispariție definitiva de pe aceasta lume.
Andreea
Da, imi place si mie ideea de a vedea moartea ca o plecare, ca o trecere spre altceva. Eu cred in asta si sigur nu se termina totul odata cu moartea fizica, mai e ceva dincolo. Imi place ca-i vorbesti despre toate ideile din jurul mortii si ai dreptate, el alege.