Îmi doream pentru vara aceasta să facem o tură pe munți mai înalți în doi. Îmi amintește despre începuturile noastre și mă încarcă pozitiv. Acel parteneriat, discuțiile încotro să mergem, ce ne trebuie la noi, ajustările necesare de-a lungul traseului, grija unul față de celălalt pe munte, le asociez pe toate cu un exercițiu de relație din viața reală.
După ce am încheiat experiența cu rulota cu copiii și bunicii, am venit acasă și ne-am organizat această drumeție în doi. Cu sprijinul bunicilor care au rămas cu copiii, am ales să stăm de sâmbătă pe duminică la Muntele Mic și dimineața să urcăm în Țarcu.
Zona ne este cunoscută, Răzvan o știe mult mai bine ca mine, fiind aici mai des. Avem amintiri împreună și am mai făcut parțial traseul.
Ruta noastră: plecare din Șaua Jigoria – cabana meteo Cuntu – Vârful Țarcu – vârful Căleanu – vârful Bodea – vârful Brusturu – coborât în căldarea munților Țarcu și urcare înapoi la cabana Cuntu – Șaua Jigoria
Timpul parcurs: 9h
Distanță estimată: 26km
Diferență de nivel pozitivă: 1600m
Sâmbătă seara ne-am petrecut-o pe Muntele Mic, urcând pe vârf până la Apres Ski Vâlsanu, la apus de soare printre brazi.
Dimineata, deși ne planificasem să intrăm în traseu la 09.00, ne-am lungit cu somnul, cu mic-dejun, cu eliberarea camerei.
La ora 10.00 am parcat mașina în Șaua Jigoria și am plecat în sus. Până la cabana Cuntu, drumul a fost o plăcere, raze de soare calde prin pădure, în același timp răcoare. Am făcut 1h, mers în pas vioi. Ne-am amintit de alte drumeții cu copiii aici, de revelioane făcute la Cuntu, de Călin și de timpul când el ne întâmpina la cabană.
Am făcut un popas la izvor pentru umplerea recipientelor de apă și am plecat în sus. După alte 2h eram sus la Țarcu, privind peisajul din jur.
A fost o zi perfectă, se vedeau toți munții dimprejur. Am stat la ora de geografie pe pajiște, cu Răzvan care îmi explica fiecare vârf din jur, văile, alte excursii pe care le-a făcut aici.
Am stat de vorbă cu localnici care urcaseră cu mașinile și ne spuneau despre rute 4×4 care se pot face în zona. Poate revenim cu o gașcă mai mare într-o altă formulă.
De pe vârful Țarcu am plecat să facem hora (cum îmi place mie să-i zic), către Vârful Bodea, apoi Căleanu și Brusturu. De aici se deschide altă perspectivă asupra munților, văile adânci sunt impresionante.
Coborârea de pe Căleanu către Brusturu este abruptă, o muchie subțire, stânga-dreapta cu gol. Mi-a creat emoții, vedeam daor hăul care se revarsă, pietrele, stâncile, golul. M-am mobilizat și mă uitam doar la următorul pas pe care-l făceam.
De pe vârful Brusturu, am ales să mergem către căldarea munților, este o porțiune de traseu nemarcată, dar pe care am fost și altădată.
Aici a fost provocarea, de la 1800m să ajungem la râul de jos, ocolind în același timp stânele. Făceam slalom prin iarba deasă, prin tufele de afine. Intersectam poteci de oi, fiind atenți la urmele lor, să putem identifica unde ar putea fi. Ne-a luat mult timp coborârea asta, însă a reieșit că ne-am făcut griji degeaba, în acea porțiune în care am ajuns noi nu erau stâne, mai sus pe vale își aveau locul.
Ne-am răcorit în râu, am dat jos transpirația coborârii și grijile și am continuat pe poteca de animale până la cabana Cuntu.
Ne-am refăcut plinul cu apă proaspătă și am plecat către Șaua Jigoriei unde lăsasem mașina.
Am ajuns înapoi după aproape 9h de când plescasem de dimineață.
Ce a fost fain?
- Vremea a fost perfectă pentru tura aceasta, munți înalți, expuși.
- Traseul nostru a fost plin de amintiri din alte ture, alte ieșiri, alte momente faine în doi, cu copiii sau cu prietenii.
- Am avut chef de urcare, de mers și odată găsit ritmul ne-am simțit foarte bine.
- Am fost împreună, noi doi, într-o activitate care ne place la amândoi și care ne reamintește de începuturile relației noastre când mergeam weekend de weekend sus. Până mai cresc puțin copiii să poată susține o tură îndelungată, aceste momente sunt ca niște escapade.
- Am fost impresionată cât de multă lume a urcat la Țarcu. În Șaua Jigoria erau multe mașini, cu o parte din oameni ne-am întâlnit pe parcurs. Oameni de toate vârstele, cu mai multă sau puțină experiență.
Lecțiile de învățat din tura asta:
- Protecția solară pe munte este esențială. Eu am avut un maiou, pălărie și pantaloni lungi. Pe mâini și pe decolteu m-am prăjit peste ceea ce îmi imaginam. Era soare cu vânt, transpiram, în același timp aveam senzația de raăcoare când venea adierea. Acasă abia am realizat ce roșie eram.
- Orice traseu pe munte trebuie abordat alocând timp suficient și luând în considerare pauzele și situații neprevăzute care pot apărea. Vara sunt stâne, câini pe sus. Pentru noi, ocolirea de pe Brusturu până în căldare a durat mai mult decât credeam.
Până la urmatoarea tură, rămânem cu starea de bine, cu mișcarea și peisajele văzute.
Avem locuri frumoase pe care să le descoperim, doar să fim curioși și să ne alocăm timp.
Să ne vedem cu bine pe poteci,
Andreea
