CĂRȚI

24#LuneacuCarte: Învățare

~~~ ~~~ ~~~ ~~~~ ~~

Astăzi este despre cartea ”Învățare” scrisă de Tara Westover, apărută la Editura Publica în anul 2019. Este o poveste despre speranță și reușită, despre puterea interioară a acestei tinere și despre regăsirea de sine după o copilărie într-o familie disfuncțională.

Prima dată am auzit despre ea la Clubul de Carte susținut de Liv Tane, de altfel atunci am și achiziționat-o. Dar ori de câte ori o deschideam, parcă nu se lega. Am lăsat-o deoparte știind că fiecare carte are momentul ei. La mai bine de 1 an și jumătate distanță văd o recomandare de către Bogdana și mi-am zis că acum e vremea ei.

Am citit-o în concediul nostru cu rulota, pe nerăsuflate. Seara îi culcam pe copii și după ce mai stăteam noi doi la foc o vreme, înainte să dorm, mă lăsam purtată în povestea Tarei. Mai prindeam câteva momente dimineața la foc până se trezea trupa. Acum, citind-o, îmi pare rău că am amânat-o. Este o carte bogată în idei, în poveste, în speranță, în traumă, în ”se poate”.

Despre carte

Cartea este povestea de viață a Tarei născută și crescută de către părinți mormoni, cu o mare rigiditate asupra principiilor de viață venite din zona religioasă – așa cum traduce tatăl ei învățămintele, cu teamă de autorități, de stat, de guvern. Tara a avut primul certificat de naștere la 9 ani. Face parte dintr-o familie de 7 copii, ea fiind ultima dintre ei.

Toți copiii au fost puși să lucreze pentru tatăl lor la depozitul de deșeuri sau la construcții, iar mama era cea care asista femeile la naștere și făcea tincturi și soluții din plante pentru vindecări. Tatăl ei a fost împotriva doctorilor, toți copiii născându-se acasă. Chiar și atunci când au avut accidente majore, el a refuzat asistența medicală pentru el și familia lui.

La 16 ani decide să se înscrie să dea un examen și să intre la școală. S-a pregătit să înțeleagă algebra, gramatica. Ziua muncea la tatăl ei, o perioadă a mai avut și al doilea job, iar dimineața devreme sau noaptea stătea și învăța.

Până la 17 ani, Tara nu a fost la școală niciodată. Însă eforturile ei de pregătire au ajutat-o să intre. Poveștește   în carte despre eforturile pe care le face pentru a se acomoda, pentru a învăța să treacă examenele.

A descoperit că prin educație are acces la o altă perspectivă asupra vieții, diferită de cea pe care i-o construise tatăl ei. Povestea ei se îmbină între viața de acasă, grea, dificilă, cu un frate care a abuzat-o, cu o mamă care nu o proteja și cu un tată manipulator și viața cea nouă pe care a descoperit-o prin școală.

Teme importante în carte

Familia și responsabilitatea – întreaga carte este despre o familie disfuncțională și despre ecourile care se revarsă asupra copiilor când părinții au dificultăți. În același timp, este și despre acea parte a familiei (bunica, mătușa, frații) care pot fi o sursă de ”normalitate” într-o mare tulbure.

Invatare Tara Westover

Desprinderea de familia de origine –  este o altă temă pe care fiecare dintre noi este necesar să o parcurgem în propria descoperire și maturizare. Putem vedea însă în carte cât de greu este să rupi ițele și cum sistemul te trage înapoi.

Loialitatea – vedem prin povestea Tarei cum desprinderea de familie devine foarte grea în anumite momente din pricina acestei loialități disfuncționale asupra ideilor rigide, asupra manipulării și respingerii – ori ești de-a noastră, ori în casa noastră nu mai vii.

Resursele adiacente familiei – prin lupta ei interioară de a se regăsi, de a ieși din acel vacarm familial, au fost câțiva oameni în jurul ei care, fără să știe, îi confirmau direcția și o susțineau. Era bunica, era corul de la biserică în care a cântat, erau colegele de apartament de la care a învățat despre igienă, erau profesorii, era colega de bancă, prietenii. Fiecare a fost acolo și a ajutat-o să aibă un alt contact cu principiile de viață, dincolo de ceea ce îi spusese tatăl ei.

Puterea interioară – Tara ar fi putut găsi o sumedenie de motive pentru care să nu meargă la școală, să renunțe, să rămână în acel confort familiar dificil, însă odată cu cărțile, cu efortul de a învăța algebră, gramatică, trigonometrie, a descoperit că poate vedea viața și cu alți ochi. Și oricât de greu i-a fost să se acomodeze la viața dincolo de muntele ei pe care a crescut, fiecare pas a venit ca o confirmare. Și când ea făcea un pas înainte, era cineva acasă care o trăgea înapoi – fie fratele ei prin abuzuri, fie tatăl ei care o punea să muncească pentru el sau mama care nu o susținea.

Trauma – povestea Tarei este plină de abuzuri din partea familiei. De câte ori era să moară prin neglijența părinților ei. Fratele ei a abuzat-o fizic de față cu mama care nu a apărat-o. Întreaga familie a negat, deși anterior confirmaseră că se întâmpla asta. Întregul ei parcurs este o luptă și o capacitate de reinventare, de dat sens, de căutare și de sudare a poveștii. Însă flash-uri traumatice, visele când se trezea noaptea pe străzi în pijamale, toate sunt un rezultat al vieții de familie.

Pe lângă firul poveștii, mai este ceva: este speranța că oricât de greu a fost începutul vieții în familia de origine, se poate să te rupi și să te construiești pe tine. Iar educația și studiul individual, consilierea, terapia, oamenii din jur, credința corect înțeleasă sunt căi prin care se poate ajunge la asta.

De ce să o citești?

@ Vei simți că viața de familie oricât de crudă poate fi există căi de a izbăvi, de a scăpa din acele mreje dureroase și disfuncționale.

@ Descoperi prin parcursul ei că școala este o resursă bogată dacă este folosită în scopul de creștere, de curiozitate, de înțelegere. Și este și o rampă către noi perspective despre diferite valori, credințe.

@ Ceea ce învățăm fiecare acasă când suntem copii avem nevoie să trecem prin filtrul copilului adult matur. Avem nevoie să ne întrebăm despre ce e bine, ce nu e bine, avem nevoie să citim și să cunoaștem prin propriul filtru, dincolo de bagajul primit prin educația de acasă.

@ Este o carte din a cărei poveste de viață reală te poți inspira, te poți încărca cu putere, speranță, ”acel se poate”.

Cartea se poate găsi pe Libris sau Cărturești.

Să fie cu folos și inspirație!

Cu drag,

Andreea

Leave a Reply

Your email address will not be published.