Calatorii

Drumeție cu copii, părinți și bunici la cabana Curmătura

Ajungem rar la Zărnești, acasă pentru mine, așa că atunci când mergem nu mai știm ce să facem pentru a cuprinde cât mai multe. Ori de câte ori putem, alegem varianta de a ne petrece timpul în natură, la munte, cu copiii hoinărind sau măcar noi descrețindu-ne frunțile în aerul curat.

Am profitat de vacanța de Paști a copiilor, de faptul că și Răzvan și părinții mei au avut concediu, așa că vineri am ieșit la o plimbare. A fost și ziua mamei în 3 mai, astfel am ales să petrecem împreună un timp fain, cu mișcare și aer curat. A doua zi, noi urma să alergăm la EcoRun la Moieciu de Sus, dar mi-am zis că această sigur ne va face să ne simțim bine.

Am plecat la ora 12 din Zărnești după ce Alex și-a făcut un somn scurt acasă, în pat. Răzvan s-a ocupat de sandwich-uri, copiilor le place mult ideea de a face popas de picnic. Am lăsat mașina la Fântâna lui Botorog și nici bine n-am pornit că a început să ne ude.

 

Se anunța ploaie în ziua respectivă, a și plouat în prima parte a zilei. Cu toate astea, la gândul că puține sunt momentele acestea petrecute aproape de Piatra Craiului, n-am vrut să ratăm ieșirea, chiar cu riscul de a ne uda.

Însă nu-mi imaginam că va fi chiar așa…

Am început urcarea de la Fântâna lui Botorog prin pădure cu copiii. Alex era legată de mine în marsupiu, iar Maria și Ioan și-au asumat responsabilitatea de a căuta pe fiecare copac semnul care ne duce la cabana Curmătura. I-a prins atât de mult jocul acesta! Maria mergea prima, se uita pe copaci, își indicau unul altuia pe unde să meargă, ne strigau dacă rămâneam mai în spate, ne spuneau unde să avem grijă cum ne punem piciorul.

Prin pădure era bine, nu ne prea ploua, doar ce pătrundea printre pomi.

Drumetie la Cabana Curmatura
Drumetie la Cabana Curmatura

Dar la un moment, aproape de ieșire spre poiana Zănoaga, s-a pus pe o ploaie tipică de vară de parcă norul se scurgea tot deasupra noastră. Ne-am luat gecile de ploaie și am continuat.

De aici, resimțeam frigul. Bătea vântul mai tare și ploaia nu mai contenea, fiind în deschiderea poienii eram expuși direct. Cu toate astea, copiii nu s-au plâns, n-au cedat. Ioan a zis la un moment dat că îl dor picioarele, dar cu povești a mers mai departe.

Am intrat pe ultima bucată de pădure, ne-a mai luat aproximativ 1h să ajungem la cabană.

Aici s-a oprit ploaia, așa că am putut admira peisajul în zare. Ne-am delectat cu mâncare bună de la cabană, răvașele de la prăjiturile de mere au avut farmecul lor.

După vreo oră de stat la povești, la masă, am plecat spre Zărnești. Am ales altă rută de coborâre. Fiind soare și cald, copiii s-au pus pe alergat la vale, au alunecat pe iarba udă, s-au distrat trecând apa de pe-o parte pe alta.

Am ajuns între Prăpăstii și mergeam pe drumul forestier. Vedeam că cerul se tot întuneca, speram în sinea mea să nu ne mai plouă. Dar….A început ploaia ploilor din ziua respectivă, cu fulgere și tunete imediate. Aveam senzația că lângă noi se petrece totul. M-am bucurat că Alex dormea în marsupiu și am putut grăbi pasul cu toții, atât cât mai puteau Maria și Ioan. Aici mi-a fost teamă, recunosc. Dacă ar fi fost un buton de teleportare acasă, sigur l-aș fi apăsat 🙂

La final, am ajuns cu toții murdari de noroi, ploaia se oprise și ea, Alex se trezise și voia pe jos. La fix, cum se zice…

Noi am plecat să luăm numerele pentru EcoRun și să-i înscriem pe copii.

Ce concluzii am după experiența aceasta?

*** Maria și Ioan au mers amândoi pe jos 14km în ziua respectivă, adăugând și diferența de nivel aferentă. Pot duce un traseu de munte, cu siguranță vom mai încerca.

*** Maria și Ioan s-au ghidat unul pe celălalt aproape la fiecare pas. La coborâre, ea a fost un suport real pentru el. Iar el doar cu ea sau singur voia.

*** Ajută mult ideea de a merge cu mai mulți copii. Pentru Ioan, a contat mult că este prezentă și Maria. Își dorea să facă tot ce face ea, să se cațere ca ea, să alerge, să meargă singur, să urce. Probabil dacă ar fi fost doar unul ar fi apărut dorința de a se opri.

*** Anul viitor, sigur va alerga și Alex pe poteci. Cu greu am ținut-o la un moment dat în sistem

Am întâlnit mulți turiști, în ciuda vremii nefavorabile. Când își dorești ceva cu adevarat, se poate!

Bucurați-vă de natură, pentru mine este o sursă de inspirație pentru viață!

Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:

Facebook: Blog – Andreea Arsene

InstagramAndreeaArsene.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.