Oare ce ar spune bebelușul nostru dacă ar putea vorbi?

Alex are imediat 2 luni. Ma uit la ea cum creste, atât fizic, cat si din punct de vedere al deprinderilor si ma minunez. Cat de perfecta este totul!

O vad cum studiază camera, cum se uita după Mari si după Ioan, cum îmi studiază chipul si cum îmi gângurește.

Si atunci ma întreb….oare ce-o fi in caputul ei mic? Oare ce gândește acum? Oare ce mi-ar spune prin vorbe dacă ar putea?

Oare mi-ar zice cat de stranie este lumea asta pentru ea?

Mi-ar spune oare despre toate sunetele care se aud, despre luminile multe, despre cat de repede se mișcă totul?

Mi-ar zice cat de bine ii era in burtica si de aceea nu s-a lăsat usor de venit pe lumea noastră?

Mi-ar zice oare ca se bucura sa fie fetița noastră si sora copiilor mari?

Mi-ar spune despre cat de ciudat este ca oamenii ăștia mari ii studiază fiecare degetel si se uita la ea intens?

Mi-ar zice oare despre lapte, cat de bun este si ce confort si siguranta ii dă?

Mi-ar spune ca nu-i place la baie? Ca o sperie dușul sau apa care vine pe ea in vaniță?

Mi-ar spune oare ca se simte bine cand sta toată ziua legată de mine in sling?

Mi-ar spune oare ca ii place cand ii pup genunchii grasuni?

Mi-ar spune oare cat de mult o linisteste mirosul meu si ritmul pașilor mei?

Mi-ar spune oare ca uneori o sperie sunetul mașinilor lui Ioan care se plimba in viteza pe parchet?

Mi-ar spune oare ca o linisteste sa o țin de mânuță noaptea?

Mi-ar spune ca adora sa doarmă cu nasul lipit de mine si sa nu ma îngrijorez, ca ea poate respira foarte bine?

Mi-ar spune ca nu-i place sa-i tai unghiile?

De-ar putea pune e in cuvinte cele resimtite, oare mi-ar spune toate astea?

Nu-mi rămâne decât sa-i înțeleg limbajul bebelusesc, sa vad feedback in zâmbetul ei, in plânsul ei, in liniștea care ne înconjoară cand suntem conectate. Si atunci sigur pot descifra o mica parte din lumea ei interioară.

Bebelusii voștri ce v-ar zice dacă ar putea vorbi?