Viața cu copii e provocatoare. Suntem într-un rol de părinți full time, fără pauze și cu încercări de nenumărate ori. Câteodată suntem receptivi la nevoile celor mici, alteori și noi suntem atât de descărcați emoțional încât nu putem fi acolo așa cum ar avea nevoie ei. Și atunci apar momentele de deconectare. Ei vor ceva, noi traducem greșit sau nu putem fi acolo conform nevoilor și răspundem altfel decât așteptarea lor. Și încet încet rezervorul emoțional al celor mici se tot descarcă. Noi ne simțim în tensiune continuă și uite așa avem un cerc vicios. Ceea ce este foarte important e să conștientizăm momentele care produc rupturi, deconectări, momentele care ne duc în declinul relației cu ei. Si apoi, odată conștientizate, este la fel de important să ne reconectăm cu ei și să-i reasiguram de iubirea și de sprijinul nostru.
Și noi experimentăm dificultăți și momente de deconectare cu copiii, dar am descoperit și câteva activități care ne fac să ne resudăm relația.
Despre primul joc am scris aici Ghicim după indicațiile copiilor.
Azi este despre un joc pornit de la Maria, pe care noi l-am condimentat pentru a scoate la suprafață aprecieri, recunoașteri, conectare.
Cum se joacă?
Nu știu cum a fost copilăria voastră, dar noi deseori ne jucam de-a magazinul în fața blocului. Pregăteam diverse mâncăruri din pământ și apă, adăugam condimente din iarbă și flori, făceam prăjituri cu diverse forme. Apoi fiecare mergeam de la unul la celălalt și cumpăram. Ei, cam așa e și la noi.
Maria își pregătește magazinul, își adună pe măsuța ei verde tot felul de jucării, cărți, linguri, lego, orice crede ea că am putea noi cumpăra. Noi pregătim niște bani din hârtie, ziare sau niște discuri de plastic, cărora tot bani le zicem, și mergem să cumpărăm.
– Bună ziua, doamna. (îmi zice mie Maria )
– Bună ziua.
– Ați venit să cumpărați ceva pentru fetița dumneavoastră?
– Da, chiar aș vrea să-i cumpăr ceva. Îmi este foarte drag de ea. Știți ce fetiță superbă am? (și aici intervine aprecierea ei)
– Da?
– Daaa, am o fetiță minunată. Hai să vă spun despre ea înainte de a cumpăra. Blonduța mea scumpă a crescut așa mult în ultimul timp, face tot mai multe lucruri singură și, ba mai mult, își ajută și fratele. Îl învață poeziile ei de la grădiniță, cântecele, îl ajută să coloreze, îi explică când greșește.
– Mai aveți un copil? (mă întreabă ea de parcă nu ar știi 🙂 )
– Da, mai am un băiețel, dar până la el, să vă mai spun de fetița mea. Ei îi place tare mult să citească. Aveți cărți care credeți că i-ar plăcea?
– Da, uitați aici, am povestea cu ariciul. O vreți?
– Da, sigur o să-i placă. Ei îi plac poveștile tare mult. Cât mă costă?
– 10lei.
Îi întind banii și ea bate pe o casă de marcat imaginară.
– Mai am o carte frumoasă, cu poezii amuzante. Sigur i-ar plăcea și asta.
– Da, mai dați-mi și cartea sta cu poezii. Îmi zice toată ziua poezii de la grădi, deci sigur o să-i placă să citim și altele. Dar știți…ei îi place și să scrie acum. Aveți ceva de scris?
– Da, am, niște fișe albe pe care ea poate scrie singură cum vrea. Le vreți?
– Da, dați-mi-le și pe acestea. Numai bine va putea face pe ele ce își dorește ea. Cât costă?
– 2lei.
– Poftiți, cei 2 lei. Acum mă gândesc să cumpăr ceva și pentru băiețelul meu. El are 2 ani și jumătate acum. Pentru el aveți ceva care credeți că i-ar plăcea? (aici fac o trimitere către ea, așa cum îl cunoaște pe el, ce știe că îi place, este un act de cunoaștere)
– Da, am, niște mașini sau puzzle, dacă vreți.
– Ohhh, e perfect, lui îi plac și mașinile și îi place să facă și puzzle. Cât sunt amândouă?
– Păi, le dau la 5 lei.
– Ahaa, problema e că mai am numai 3 lei, nu știu cum să facem.
– Nu-i problemă, vă mai dau eu, numai să le luați. (ea îmi dă bani de la ea 🙂 )
– Multumesc mult, mai trec pe la dumneavoastră. Sigur copiii se vor bucura de ceea ce le-am luat.
– La revedere!
Următorul care intră în scenă este Ioan, și el își cumpără ceva, îi plătește și apoi pleacă. Și jocul se repetă de câte ori au ei chef și în orice spațiu, pentru că realemente se poate improviza oriunde.
Avantajele jocului
- Copilul vede și înțelege mecanismul de cumpărare – vânzare și principiul de a da ceva înainte să primești.
- Îi putem arăta aprecierea noastră, cu impact asupra stimei de sine prin valorificarea sa ca persoană și prin felul cum ne aude că vorbim despre ea / el.
- Copiii care știu să socotească pot face calcule, în joc adăugând și partea aceasta matematică.
- Îi poate implica pe toți cei din familie, pentru oricare putem lua cîte ceva și îi putem valorifica în fața propriului copil.
- Putem să schimbăm locurile, noi ca părinți vindem, ei, copiii, cumpără. Prin întrebările pe care le punem îi provocăm la gândire, emoție, feedback despre celălalt părinte, despre bunic, despre noi, despre frate.
- Jocul scoate la suprafață emoțiile și sentimentele noastre și ale lor.
Eu zic că merită să-l încercați, dacă mai aveți și o casă de marcat, copiilor le va plăcea și mai mult să tasteze / scaneze așa cum văd la supermarket.
Spor la joacă și conectare!
Sursa foto: Shutterstock
