Luna februarie a fost dominată de dorința și nerăbdarea de a o cunoaște pe bebelină, iar cărțile au fost o modalitate de evadare de la presiunea interioară. Mi-au făcut bine, deși erau momente când simțeam că nu mă mai pot concentra. Le lăsam și reluam când simțeam că e momentul. Cărțile sunt o bogăție, o sursă nemărginită de dezvoltare personală și mi-aș dori ca noi, ca popor, să fructificăm mai mult informațiile din ele. Acum, despre cărțile faine citite în luna februarie: 1. Tatăl celuilalt copil – Parinoush Saniee Eu vă recomand cartea asta! Se citește repede pentru că firul poveștii vă captează rapid. Ne dă de gândit un pic…
-
-
Cărțile lunii ianuarie
Începutul de an a fost bogat pentru mine, am reușit să citesc ceea ce-mi propusesem. Am profitat de fiecare moment liber pe care l-am avut. Uneori reușeam să citesc peste zi cu copiii în casă, alteori la somnul lor de prezent sau noaptea când bebelușa mișca și nu aveam somn. Le voi sumariza pe scurt, urmând să pregătesc pentru fiecare în parte câte un articol dedicat. Ordinea este aleatorie. 1. Simbioză și autonomie – Franz Ruppert Am ales această carte pentru că la mijlocul lunii ianuarie am avut modul la formare pe subiectul traumă. Aveam cartea în bibliotecă de ceva timp, dar parcă nu mă atrăgea nicicum să o parcurg.…
-
Ssssttt…se citește
Acesta este inca un articol din categoria “Copiii învață ceea ce trăiesc”. Eu cred cu tărie aceste cuvinte si găsesc si confirmarea, ceea ce e firesc. Căutam răspunsuri la credințele noastre si dam sens lucrurilor in funcție de ceea ce credem. Era duminica. Ioan doar ce adormise de prânz, Răzvi îsi pregătea bagajul, iar Maria era in camera la ea. Eu eram între ei, mai povesteam cu Răzvi, mai ascultam ce zice Mari. La un moment dat, imi dau seama ca nu se mai aude nimic de la ea din camera si ma duc sa văd. Ea îsi așezase tacticos copilașii ei pe pat, îsi luase o carte cu povestea…
