Dezvoltare personală Proiect "O carte pe lună"

Cărțile lunii ianuarie

5 februarie 2018

Începutul de an a fost bogat pentru mine, am reușit să citesc ceea ce-mi propusesem. Am profitat de fiecare moment liber pe care l-am avut. Uneori reușeam să citesc peste zi cu copiii în casă, alteori la somnul lor de prezent sau noaptea când bebelușa mișca și nu aveam somn.

Le voi sumariza pe scurt, urmând să pregătesc pentru fiecare în parte câte un articol dedicat. Ordinea este aleatorie.

1. Simbioză și autonomie – Franz Ruppert

Simbioza si autonomie – Franz Ruppert (Sursa foto Carturesti)

Am ales această carte pentru că la mijlocul lunii ianuarie am avut modul la formare pe subiectul traumă. Aveam cartea în bibliotecă de ceva timp, dar parcă nu mă atrăgea nicicum să o parcurg. Dar motivația modulului de formare m-a convins să o iau și să nu o mai las până la final.

Cartea în sine m-a ajutat să văd mai bine legăturile nefuncționale ce se crează între părinți și copii, dar și impactul lor pe termen lung. Subiectele esențiale sunte legate de atașament, de construirea unei relații sănătoase cu copiii, dar și de efectul acelor relații de simbioză, de dependență pe care părintele o imprimă asupra copilului. Este mult de scris pe acest subiect, revin cu un articol dedicat.

„Cine se implică cu mama sau cu tatăl său într-un atașament plin de suferință, tulburat de experiențe traumatizante, se va implica și mai departe în viață în același mod în relații de cuplu, prietenie, muncă sau părinte-copil.”(Franz Ruppert) -> Ducem cu noi mai departe aspectele pe care poate nu le conștientizăm și la care nu lucrăm pentru a le rezolva.

 

2. Traumă, atașament și constelații familiale – Franz Ruppert

Trauma, atasament si constelatii familiale (Sursa foto Carturesti)

Am parcurs cartea tot din dorința de a afla mai multe pe subiectul traumă, legat de formare și de pregătirea mea profesională. Sunt informații despre atașament, dar și despre traumele la care noi am putea fi expuși: despre violențe în familie, despre agresivitate fizică și verbală, despre impactul asupra familiilor care au fost expuse lagărelor de concetrare naziste.

Pe lângă toate trăirile și blocajele care apar din aceste experiențe, autorul mai prezintă și metoda lui de intervenție pentru clienții care sunt dispuși să vindece acele părți dureroase din viața lor.

„Atunci când se are în vedere posibilitatea de a transmite urmările traumelor pe calea atașamentelor se pot intui mai ușor cauzele problemelor sufletești. În felul acesta, poate fi rezolvată enigma de ce chiar și cei care n-au experiențe traumatice personale, manifestă simptome (ex depresii, atac de panica, etc). ” (Franz Ruppert)

„Aspectul exterior este o expresie a interiorului. ” (Franz Ruppert)

 

3. Psihogenealogia – Anne Ancelin Schutzenberger

Psihogenealogia (Sursa foto Libris)

Pe mine mă pasionează tot ce înseamnă legăturile cu trecutul nostru, cu oamenii care fac parte din arborele nostru genealogic. Cred că nu suntem întâmplător orientați către anumite domenii, trecutul nostru (știut sau neștiut) ne influențează în prezent.

„Este important să înțelegem că repetăm evenimente, mai ales pe cele dramatice, trăite de părinții, bunicii și de strămoșii noștri, adesea fără să știm și nici să vrem, deci fără știrea noastră.” (Anne Ancelin Schutzenberger)

„Psihogenealogia înseamnă să-și asumi trecutul, dar și să culegi nectarul din grădina familiei ca să-și faci din el miere.” (Anne Ancelin Schutzenberger)

 

4. Călătorie către sine – Irvin Yalom

Calatorie catre sine – Sursa foto Carturesti

Efectiv am devorat cartea aceasta. Nu-mi venea să o mai las din mână, fiecare capitol mă captiva și mă determina să continui și să nu mă opresc. Este ca o biografie scrisă de psihiatrul Irvin Yalom, despre cum a îmbinat el viața de familie cu cercetările făcute în zona profesională. Scrie despre câte a învățat de la pacienții săi, despre propriile provocări (ex legate de moarte), despre cât de mult suport a primit de la soția lui. Este o carte ca un model de viață, care mie îmi arată încă o dată că se poate orice dacă vrei cu adevărat.

„Că viața-i doar o umbră călătoare

Un biet actor, ce-n ora lui pe scenă

Se zbuciumă, și-apoi nu-l mai auzi.

Totul, absolut totul trece. Suntem binecuvântați doar cu o clipă în soare.” (Irvin Yalom)

 

5. Omul în căutarea sensului vieții – Viktor E. Frankl

Omul in cautarea sensului vietii- Sursa foto Carturesti

O Doamne, cartea aceasta merită să fie citită de orice om de pe planeta asta. Te invită la o conștientizare a realității, la o căutare în interior asupra motivelor vieții noastre zilnice, dar mai ales despre ideea de a vedea sensul și bucuria vieții în momentele de suferință.

Viktor Frankl scrie în prima parte a cărții despre anii petrecuți în lagărele de concetrare naziste, despre zbuciumul său interior și despre puterea de a găsi sens chiar și acolo unde totul pare în zadar.

„…a trăi înseamnă a suferi, iar a supraviețui înseamn a găsi un sens în suferință. Dacă există vreun rost în viață. atunci trebuie să existe un sens în suferință ți în moarte.” (Viktor E. Frankl)

„Trăiește ca și cum ai trăi a doua oară, iar prima dată ai fi acționat la fel de greșit pe cât ești acum pe cale să o faci. ” (Viktor E. Frankl)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Voi reveni cu un articol dedicat fiecărei cărți, sunt mult prea valoroase și determină la munca interioară, cu noi înșine.

Pe voi ce cărți v-au impresionat luna trecută?

Vă doresc spor la citit!

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Cristina 5 februarie 2018 at 22:26

    Ce mă bucur că ai scris de Frankl și Yalom! Minunate sunt ambele cărți!

    • Reply Andreea 6 februarie 2018 at 13:50

      Sunt extraordinare, Cristina!

  • Reply Ramona 6 februarie 2018 at 14:28

    Buna, Andreea,
    Ce formare faci?
    Re carti, sunt super, le-am citit si eu pe toate, in diferite momente…😊
    Numai bine, la multe carti si experiente faine in continuare! 😉
    R

    • Reply Andreea 7 februarie 2018 at 7:28

      Cartile sunt foarte faine, doar ca fiecare are momentul ei. Nu rezonam cu subiectulde fiecare data, le lasam si le reluam cand vine vremea lor. Asa e la mine 🙂 Fac o formare continua in psihoterapie de familie. Spor sa ai la citit!

    Leave a Reply