A fost o vreme când eu stăteam acasă cu ei non-stop, erau scurte perioadele în care eram plecată la training-uri sau aveam alte activități care ne despărțeau. Și atunci simțeam că mă conectez așa ușor la ei, la amândoi, că parcă reluam povestea noastră de unde am lăsat-o. Nu era floare la ureche totul, doar era mai ușor ca acum. Odată cu reînceperea lucrului, situația s-a schimbat. Maria a început și ea grădinița într-un ritm constant, iar Ioan e acasă pe cele mai bune mâini posibile. Peste zi mă gândesc mult la ei, doamna de la grădi pune poze cu activitățile pe care le fac copiii, iar ca să văd ce…
