Cum trăiesc copiii războiul? Cum se vede prin ochii lor experiența aceasta și ce înțeleg din ea? Ce fac adulții pentru a aduce un strop de copilărie în beciuri și ascunzișuri? E doar o parte din ceea ce înseamnă Muzeul copilăriei din anii războiului, așa cum a fost el gândit și organizat la Sarajevo. Muzeul este o mărturie a oamenilor care, deși nu au început războiul, nu au participat direct, au suportat consecințele acelor vremuri. L-am vizitat acum câțiva ani și de când a început războiul din Ucraina m-am reconectat cu acele povești ascultate în muzeu și cu experiențele relatate de cei care au trăit în anii respectivi. În perioada anilor…
-
-
2 adulți, 2 copii, 2 zile în Sarajevo
Sarajevo….hmmm…mintea mă poartă automat în imagini diverse. Văd oamenii diferiți care umblă pe stradă, europeni și oameni din Orient, văd bazarul cu obiectele lui specifice, văd cafeneaua, vad moscheele lor, văd munții din jur….Sarajevo e un oraș frumos! Dar nu asta credeam inițial. Cum am ajuns noi acolo? Eram în vacanță, la mare, era foarte cald peste zi și parcă la fel de cald noaptea. Ne odihneam greu în cort, iar a doua zi oboseala își făcea simțită prezența și ajungeam să fim irascibili, și copiii și părinții. Așa că, am zis să schimbăm planurile. Plecăm de la mare….Dar unde? Ne-am gândit în fel și chip, peste tot era cald,…
