Zilele acestea îmi trec multe lucruri prin gând. Vorba Mariei când facem meditație, ”vine un gând, îl vezi, e ca un norișor, îi zici ok si îl lași să se ducă.” De când a început agitația aceasta cu coronavirusul, mă gândesc cum s-au schimbat viețile noastre într-un timp scurt. Acum 2-3 săptămâni ne vedeam de grijile noastre, de activități, alergam dintr-o parte în alta, prioritizam, copiii la școala, la grădi, făceam slalom să apucăm să le cuprindem pe toate. În sinea mea, îmi doream o pauza de multe ori, însă nu credeam că vine sub forma asta. De săptămâna trecută, ritmul a căpătat un alt tact. Măsura de a închide…
-
-
Când viața îți dă cireșe, gustă din ele
Eram copil, la părinții mei acasă. Venea cineva în vizită și mama tot timpul mă trimitea în camera mea. Mă enerva la culme. Voiam să stau și să ascult și eu povești de oameni mari. Am crescut și am ajuns la facultate. Îmi amintesc că ieșeam în Parcul Central din Brașov, mă așezam pe o bancă și priveam trecătorii. Mă uitam la stilul lor de mers, dacă zâmbeau sau erau încruntați. Mă uitam și ascultam cum își vorbesc trecătorii între ei, ce cuvinte folosesc, care este tonul vocii. Ulterior, mă mutam pe o bancă mai aproape de locul de joacă. Priveam interacțiunile părinte-copil, ce face copilul, cum răspunde părintele, râsul…
-
Cum să am mai mult timp pentru mine?
În titlu este o întrebare la care mărturisesc că tot caut răspunsuri și ajustez, mă adaptez în funcție de contextul în care ne aflăm. Ceea ce funcționa pe vremea când nu aveam copii, este absolut firesc că nu se mai potrivește acum. Sunt Andreea, mamă de 3 copii mici (7 ani, 5 ani și 2 ani). Sunt soție, prietenă și țin la pasiunile mele. Pe lângă toate astea, m-am reorientat profesional după 12 ani de lucru în aceeași companie, așa că dorința mea de a performa este mare. Fac acest sumar pentru a înțelege contextul în care mă aflu. De 7 ani nu mai este doar despre mine și el,…
-
Open, autobiografia lui Andre Agassi
„Uneori nu știm ce ne ține închiși, ce ne îngrădește, dar tot simțim anumite bariere, anumite porți, anumite ziduri. Este doar imaginație, fantezie? Nu cred. Iar apoi te întrebi: Dumnezeule! E pentru multă vreme, e pentru totdeauna, e pe vechie? Știi ce te eliberează de această captivitate? O afecțiune foarte adâncă, statornică. Prietenia, frăția, dragostea deschid închisoarea printr-o putere supremă, printr-un fel de forță magică. ” (Vincent Van Gogh, scrisoare către fratele său, iulie 1880) Așa începe cartea lui Andrei Agassi, între coperțile căreia găsim viața cu tot amalgamul ei. ”Open” este autobiografia lui, publicată prima dată în anul 2009, în limba română a fost tradusă în 2011. Ca un…
-
Putem să ne prefacem că ele nu există, dar sunt reale: atacurile de panică. Ce facem cu ele?
Indiferent daca vrem să recunoaștem sau nu, atacurile de panică sunt tot mai prezente în jurul nostru. Nu mai sunt un subiect tabuu, ci constatăm tot mai des în jurul nostru că sunt cunoscuți care se lupta aceste dificultăți. Și încă sunt mulți oameni care se feresc să declare. Mai avem de construit mentalități aici. Uneori sunt interpretate ca o prefăcătorie, alteori li se acordă foarte multă importanță prin chemarea salvării sau mersul la urgențe. În acele momente, teama și simptomele sunt atât de prezente încât nu știm ce să facem cu ele Odată ce apare primul atac de panică, treptat ajunge să ne influențeze viața și să ne-o ajusteze.…
-
Cărțile anului 2019 din Clubul de Carte inEdu Lugoj
La începutul anului 2019 am reușit împreună cu multe doamne minunate și câțiva domni să creăm ceea ce îmi doream de mult: un club de carte, o comunitate. Îmi doream să fie un spațiu cald, cu muzică în surdină, cu miros de ceai și biscuiți, cu acceptare și siguranță, cu primire a oricăror idei lansate în discuții. Să fie un loc în care putem veni cu copiii dacă nu avem cu cine să-i lăsăm, să ne putem vulnerabiliza fără teama de critică, să putem crește împreună. Lună de lună am reușit să ne întâlnim, deși nu a fost ușor de fiecare dată. Am citit, am încercat să descifrăm perspectivele din…
-
Fericirea este atunci când de Crăciun suntem tot atâția sau mai mulți
Pentru noi, Crăciunul este o sărbătoare în familie. Îmi amintesc și acum momentele din casa părinților mei când eram copil. De cele mai multe ori, tatăl meu lucra în ziua de 24 decembrie. Îl așteptam să vină, puneam colinde și făceam bradul toți 3. Într-un moment prielnic, apăreau și cadourile Moșului. Le desfăceam, ne bucuram, povesteam. Apoi plecam la colindat cu trupa de colegi & prieteni până noaptea târziu. Prima zi de Crăciun ne găsea acasă sau în vizită la bunici. Erau niște vremuri când toți cei 4 copii ai lui Mamaia împreună cu copiii lor, mergeam la ei și umpleam sufrageria care devenea ușor neîncăpătoare. Drumul de 3km se…
-
…suntem oameni cu toții.
Sunt pe holurile unui spital. La 7.50 sălile de așteptare prin care trecem sunt pline de oameni. Ma uit la ei și le văd cearcănele, durerea, apăsarea. Alții sunt mai optimiști și fac glume despre medici. Unii vin, alții pleacă. Urcam la etaj. Un fiu își împinge tatăl intr-un cărucior cu un picior amputat. Un părinte își vizitează fiul- medic rezident de garda astăzi. O asistenta merge grabita dintr-o parte in alta. Un medic iese și trântește puternic usa. O fata de pe banca aproape leșină, cheamă pe cineva să o ajute. Imediat este luată din sala de așteptare și dusă într-un cabinet. Ma uit la toți acești oameni și îmi…
-
Cum îi putem cunoaște pe copii prin lista lui Moș Crăciun?
De dimineața vorbeam cu copiii încercând să-i trezesc mai ușor. Ei stăteau în pat semi-adormiți. – Copii, peste fix o săptămâna este Crăciunul. Vă dați seama? Nicio reacție din partea lor. Se uitau la mine cu ochii mici, numai că nu spuneau ” ce mai vrea și asta de la noi?!” 🙂 – Copii, cum facem cu scrisorile pentru Moș Crăciun? Ei și aici i-am câștigat, s-au trezit și au început să-mi povestească. Obiectiv îndeplinit 🙂 ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ La începutul lunii decembrie am făcut cu toți 3 lista pentru Moș Crăciun. Dincolo de ideea de a avea o inspirație pentru ce își doresc copiii, mi-am dorit să-i cunosc. Sunt în plin…
-
Weekend aniversar la Budapesta
Este mai bine de o lună de la trăirea acestui articol și am simțit nevoia sa-l scriu pentru a mă reîncărca cu energia și bucuria din acele zile. În 27 octombrie, am sărbătorit 7 ani de căsătorie. Și pentru că sunt mai bine de 2 ani de când noi doi nu am mai fost doar noi doi, am zis că acesta este momentul. Am pregătit toată logistica legată de copii. Am gândit strategia de cum mă descurc ținând cont că încă o alăptez pe Alex. Am făcut bagajul și am plecat la drum cu gândul de a ne bucura de timpul acesta împreună. Nu aveam stabilite puncte de interes, ne-am dat…
