A trecut prima săptămână de școala și grădinița pentru copii.
Mai ușor, mai lin în unele familii, mai greu în altele.
Poate apărea oboseala, irascibilitatea, parcă nimic nu e bine. Și e firesc. Este o nouă rutină în programul lor și al nostru. După o vacanță în care programul a fost mai lejer, cu activități coordonate de ei, cu mult joc liber, cu un alt ritm de culcare-trezire, acum lucrurile stau altfel.
Să ne amintim cum e pentru noi când reluăm o activitate pe care n-am făcut-o o vreme. Să mergem pe bicicletă sau la schi. Primele ieșiri, primele ture sunt de reacomodare, de ajustare, de reconectare cu anumite părți care cândva erau reacții automate.
La fel și pentru copiii noștri, simplul fapt că au reînceput școala, grădinița, nu vine la pachet cu o adaptare automată. Ci este un proces.
Să privim prin ochii copiilor
Se trezesc mai devreme decât înainte. Timpul petrecut în pat după trezire e mai scurt, pentru că, poate ați observat, dimineața minutele curg mai repede. Se îmbracă sau au nevoie de ajutor pe partea aceasta, spălarea, un mic-dejun ușor și apoi drumul până la școală și la grădi.
Copiii ajung la școală, la grădi și începe partea de stimulare: senzorial – voci multe, culori, mirosuri, cognitiv – prin recapitulări, informații care pun în acțiune rotițele mecanismului de accesare a cunoștințelor, emoțional – prin relația cu cadrul didatic, cu copiii. Termină orele și ajung acasă obosiți deja.
Sunt într-un carusel acum la început. S-au urcat în acel trenuleț al vieții de școlar, însă poate nu sunt pregătiți pentru fiecare suiș, fiecare curbă. De aceea, e nevoie să le dăm timp cu această reacomodare.
Mai ales acum că suntem la un alt început, e posibil să le fie dificil să se încadreze în toate aceste așteptări.
Cum ne spun copiii că le e greu
Sunt copii care vor spune direct dimineața că au emoții, că simt fluturi în stomac ca și cum zboară în burtică.
Alții vor spune că nu vor la școală, grădi.
Alții s-ar putea să verbalizeze că se simt obosiți.
Unii copii pot spune că nu știu ce să facă, că nu au chef de nimic. Îi vedeți iritați sau moleșiți.
Alții s-ar putea supăra din ceva mic și inofensiv (aparent). Ieri fetița mea cea mică a fost supărată că am pus o altfel de linguriță la masă decât cea pe care o dorea ea, dar de care nu-mi zisese anterior.
Alți copii ar putea să nu mai facă singuri ceea ce făceau înainte. Dacă se spălau pe dinți, acum cer ajutor. La fel cu îmbrăcatul. Unii părinți zic că e răsfăț, și asta pentru că și noi ne simțim copleșiți de aceste începuturi. Însă pentru copil, e forma lui de a spune ”mi-e greu” sau ”am nevoie de tine”.
Comportamentul lor ascunde nevoie emoționale care vin din procesul de adapatare la tot ce se întâmplă.
Cum îi putem susține
Susținerea față de copiii noștri este necesară acum. Asta îi poate ajuta să reducă perioada de readaptare și îi poate susține să-și creeze rutina mai repede.
Să îi susținem NU înseamnă să le facem noi temele, să le facem ghiozdanul, să le pregătim hainele. Nu facem noi pentru ei ceea ce pot face ei singuri.
În schimb, putem fi împreună în aceste activități. Ei își redescoperă responsabilitățile pe măsură ce fac direct aceste lucruri. Așadar, co-participarea este esențială.
Să ne asigurăm că dorm suficient.
Un copil obosit e mai irascibil, mai anxios, se concentrează mai greu la activități, are mai puțină răbdare. Când somnul e în acord cu nevoile lui, atunci trezirea de dimineață este mai lină, mai ușoară. Cooperează mai bine. Corpul și mintea lui funcționează la o altă capacitate.
Să ne asigurăm că pe parcursul zilei consumă suficiente lichide.
Deshidratarea încetinește procesele interioare. Vă știți copilul, cât este de activ, cât de mult transpiră. Verificați când ajunge de la școală/grădiniță câtă apă mai mare în sticlă. Vedeți dacă a mai consumat alte lichide pe parcurs: se întâmplă să fie ziua unui copil și să primească suc, să aibă ceai la micul dejun la gradi, să fi mâncat supă la prânz.
Să ne asigurăm că mănâncă suficient.
Observ la copiii mei că în unele zile mănâncă jumătate din pachet. Și când vin acasă, de pe drum îmi spun ce foame le este. Când îi întreb de pachet, îmi spun că s-au jucat mai mult și nu au avut timp să termine.
Pe copii joaca îi acaparează. Uită uneori de foame și de sete, de mers la baie. Iar efectul ulterior este de irascibilitate. Așadar, luați pulsul acestor nevoi fiziologice.
Să le validăm emoțiile și să ”traducem” starea
Îi întrebăm cum se simt, în funcție de etapa de vârstă vor putea să exprime sau îi ajutăm noi punând în cuvinte ceea ce probabil simt ”Cred că e greu un pic. Ne trezim și e întuneric afară, cred că ai mai vrea să dormi.”
Dacă vin de la activitate și îi vedeți supărați, iritați, verificați cu ei dacă au nevoi fiziologice (apă, mâncare, la baie) și apoi urmează partea emoțională.
Să ne conectăm scurt și rapid când îi luăm de la școală/grădiniță
Ca părinte de 4 copii, observ că fiecare dintre ei își manifestă diferit nevoia aceasta de reconectare. Alex, 5 ani, are nevoie să o țin în brațe. Să stăm pe bancă în curtea grădiniței câteva minute, timp în care stăm lipite. Maria, 10 ani, vrea să-mi povestească multe de la școală. Ioan, 8 ani, are nevoie de un pic de timp. Să-i las spațiu. Să ne ținem de mână spre casă, să râdem, să glumim, să nu vorbim prea multe despre școală.
Urmăriți cum reacționează copiii voștri, poate chiar vorbiți cu ei ce au nevoie. Sau cum își doresc să-i întâmpinați.
Să avem o rutină acasă
Rutina ajută la stabilirea unui sentiment de siguranță prin sentimentul de predictibilitate. Copiii știu ce urmează. Fiecare familie are ritmul ei, unii părinți lucrează mai mult, alții au disponibilitate mai mare față de copii sau copiii se organizează singuri.
Ceea ce contează este să setăm împreună cu ei cadența activităților care îi ajută și pe ei și pe noi.
Joacă, teme, joacă, timp afară, cina, pregătirea ghiozdanului, hainelor, îngrijirea de seară și culcarea.
Ajută să avem aceeași oră de culcare și trezire, corpul își reintră în ritm și e mai ușor.
Să ne dăm și noi timpul necesar readaptării și intrării într-o rutină
Să nu uităm că și pentru noi e o nouă rutină odată cu școala și grădinița copiilor. Chiar dacă ne trezeam la aceeași oră, pregătirea de dimineață și ritmul zilei are și pentru noi o altă dinamică. Așa că și noi avem nevoie să ne dăm timp și să fim blânzi cu noi în această etapă. Să luăm lucrurile treptat și să ne setăm așteptări realiste pentru această săptămână.
Să nu începem dintr-o dată și școala, grădinița, jobul, o nouă dietă, sport, noi activități. Ci mai degrabă să le luăm pas cu pas, câte ceva nou pe săptămână, nu toate deodată.
Să fim bine în familiile noastre, și noi și copiii noștri!
Dacă e util, te rog, să dai informația mai departe. Cine știe cui îi prinde bine?!
Și dacă ai nevoie de mai mult suport, te invit la Workshop-ul de Acomodare la Grădiniță. Scrie-mi pentru detalii.
Zile senine,
Andreea
Psihoterapeut de Familie & Cuplu
”Împreună e mai ușor!”
Photo: Unsplash & Pexels
