În fiecare an, pe 20 Martie, se sărbătorește Ziua Internațională a Fericirii.
Toți vrem fericirea, nu cred că e om care să nu-și dorească starea aceasta. Pentru fiecare dintre noi, fericirea înseamnă altceva. Unii o leagă de statut, de un anumit venit, de o calificare profesională, alții de familie, copii, de o activitate anume pe doresc să o îndeplinească, de o stare emoțională, de conectare spirituală.
Fericirea are dovezi științifice
Sunt câțiva oameni de știință care au studiat fericirea și bunăstarea de-a lungul anilor.
Martin E. Seligman este psiholog și promotor al psihologiei pozitive. Avem traduse în română câteva cărți de-ale lui: Copilul optimist – Cum sa previi depresia si sa-i consolidezi increderea in sine
Mihaly Robert Csikszentmihalyi a fost un psiholog maghiar-american. A studiat fericirea și creativitatea și a numit conceptul psihologic de „flux”, o stare mentală extrem de concentrată, care conduce la productivitate. Cartea lui este bună de parcurs pentru creșterea capacității de concentrare, pentru a duce lucrurile la capăt și pentru a nu ne mai simți atât de suprastimulați și copleșiți: Flux – Psihologia fericirii
Sonja Lyubomirsky este profesor în cadrul Universității de Psihologie din California. A adus o contribuție semnificativă cercetării despre fericire. Cartea ei este tradusă și în română: Cum sa fii fericit -O abordare stiintifica pentru a obtine viata pe care ti-o doresti
Unde stă ascunsă fericirea noastră?
Conform studiilor făcute de Sonja, avem această imagine împărțită a factorilor care ne determină fericirea.
Există acest procent de 50% care vine din bagajul genetic și este valoros să realizăm că e doar atât, asta nu e totul. Dacă venim dintr-o familie care a trecut prin multe greutăți, purtăm cu noi urmele, dar nu suntem condamnați. Genele nu sunt un destin. O să vezi mai jos la ce mă refer.
Circumstanțele de viață, contextul adică jobul, casa, hainele, banii, frumusețea reprezintă un mic procent – 10%, poate de aceea ori de câte ori ne zicem ”o să fiu fericit când mă mut / când îmi schimb jobul / când o să câștig mai bine / când o să am copii / când….” nu funcționează pe termen lung. E o chestiune de timp până când fugim după altceva.
Acțiunile făcute în mod intenționat (40%) sunt în puterea noastră și cuprind un procent semnificativ pe care-l putem influența direct. Aici intră comportamente, atitudini, percepții, stil de viață. obiceiuri, modul cum ne hrănim mintea – ce citim, la ce ne uităm, oamenii cu care ne înconjurăm, calitatea somnului, mișcarea. Aproape tot din ceea ce facem pe parcursul unei zile.
Aceste 3 categorii se ascund în miturile fericirii.
Miturile fericirii
1.Fericirea trebuie găsită
Acest mit este din start o condiționare pe care ne-am creat-o. E ca și cum unii au norocul să o găsească ascunsă pe undeva, iar alții încă o caută sau nu au șansa asta. În spatele acestei afirmații pot sta credințe înrădăcinate pe care le-am dobândit / format de-a lungul creșterii și evoluției noastre: ”eu am mereu ghinion”, ”e prea frumos ca să fie adevărat”, ”sigur vine ceva rău după asta”, ”eu n-am norocul ăsta”, ”când s-a împărțit fericirea eu nu eram acolo”.
Fericirea este o stare mentală, un mod de a ne percepe pe noi înșine și de a aborda lumea în care trăim. Fericirea nu e undeva în exteriorul nostru, se află în interior. Și până când nu ne schimbăm starea mentală, nu vom reuși să simțim fericirea în deplinătate. Ci ne vom situa în poziția de victimă, vom găsi scuze și alții vor fi ”vinovați” de cele întâmplate.
2. Al doilea mit: fericirea constă în schimbarea circumstanțelor de viață
Această afirmație este iarăși o condiționare creată. ”Aș fi mai fericit dacă…” e o listă lungă pe care cred că o putem umple imediat. Așa cum ziceam mai sus ”o să fiu fericit când mă mut / când îmi schimb jobul / când o să câștig mai bine / când o să am copii / când….”. Acest mit se referă la acel procent de 10% a contextului și condițiilor de viață. Și dacă alegem să ne focalizăm atenția aici, de fapt obținem pe o scurtă perioadă satisfacție și împlinire. Odată ce împlinim cele dorite, vom fugi după altceva material.
Riscul acestui mit este că în acest fel vom condiționa fericirea permanent de ceva extern.
3. Al treilea mit: Fie ești fericit, fie nu
Acest mit este corelat cu factorii genetici, ne-am născut să fim fericiți sau nu. Cercetările însă vin cu perspectiva că factorii genetici pot fi schimbați, putem depăși programarea genetică.
Da, știm că tendința de depresie clinică își are rădăcina în genele noastre, însă asta nu e tot. Dacă ne-am născut cu un set genetic de fericire scăzut, genele acestea fac parte din noi. Însă pentru a fi pe deplin exprimate, ele au nevoie de un anumit context, așa cum este sămânța unei plante în pământ.
Sunt numeroase studii făcute pe partea aceasta: studiul fericirii gemenilor, desfășurat de specialiștii în genetică D. Lykken, A. Tellegen de la Universitatea din Minnesota, studiul realizat de Richard Davidson de la Universitatea din Wisconsin-Madison cu privire la structura creierului oamenilor fericiți.
Genele nu sunt o condamnare, ele doar există și e nevoie să le acceptăm așa cum acceptăm că avem ochii căprui și nu verzi. Atenția noastră se poate îndrepta spre ceea ce putem influența: experiențele de viață, acțiunile de zi cu zi, modul cum alegem să percepem și să interpretăm lucrurile.
Și avem la dispoziție procentul de 50% care stă în puterea noastră, dincolo de bagajul cu care ne-am născut. Avem loc de influență prin ceea ce întreprindem zi de zi.
~~~~ ~~~~ ~~~~ ~~~~ ~~~~
În loc de concluzie…
Te invit la câteva întrebări de reflecție:
- Care sunt momentele în care te regăsești în postura de victimă, ca limită a fericirii tale?
- Vrei cu adevărat să schimbi starea actuală? Care sunt beneficiile secundare ale situației în care te afli acum?
- Ce ești dispus/ă să faci pentru fericirea ta?
Să fie cu folos și inspirație,
Andreeea
~~~~ ~~~~ ~~~~ ~~~~ ~~~~
Surse bibliografice:
Cum sa fii fericit -O abordare stiintifica pentru a obtine viata pe care ti-o doresti, o carte despre care am scris mai multe aici.
