La noapte vine Moș Nicolae. Ce bucurie, nu? Știu, ne preocupă să luam ce e mai bun și mai frumos pentru copii și este de înțeles asta. Ne sunt dragi și îi vrem fericiți. Dar fericirea adevărată vine și din altceva….
Mă duc cu gândul înapoi, în urmă cu 16-17 ani. Eram în liceu, liceul militar din Breaza. Cămin, 16 fete în cameră, iar pe hol ghetele noastre de piele neagră stăteau aliniate. Erau făcute cu cremă și lustruite, să lucească, așa trebuia. Era 5 decembrie. Și la noi urma să vină Moș Nicolae, așa ne doream. Dar nu mai erau părinții aproape de noi, ne despărțeau zeci / sute de km de ai noștri, de magii lui Moș Nicolae. Ne-am pus la somn. Parcă speram în magia din copilărie, să nu fie ghetuțele goale a doua zi.
La ora 6 dimineața a sunat goarna și plantonul ne-a dat deșteptarea. Ne-am trezit și ne-am luat pe noi hainele sport pentru a ieși la înviorare. La 6.10 trebuia să fim pe platou. Am auzit o voce care ne-a salvat. “Azi nu se face înviorare, se iese la zăpadă.” Bun, trebuia să ne schimbăm direct în uniformă și să ieșim la lopată. Trebuiau curățate toate aleile și platoul de adunare. Ne plăcea, ne distram mult în momentele astea. Ne și băteam cu zăpadă, făceam liniuțe – adică ne aliniam toți cu lopețile și după ce număram “1,2,3 șiiiiii” plecam toți deodată în alergare. Curățam mai repede și mai ușor în echipă.
După ce ne-am schimbat în uniforme, am ieșit să ne spălăm. Și atunci am văzut minunea. În fiecare pereche de ghete, Moșu trecuse și ne lăsase ceva. Era o crenguță mică de brad și un scurt mesaj pe un sfert dintr-o coală A4. Nu mi-a venit să cred! O simplă crenguță de brad și o încurajare, o apreciere de pe foaie ne-au făcut ziua atât de fericită! Una din fetele din cameră s-a ocupat să simțim bucuria aceasta și Doamne, ce bine a fost!
Din acel moment, an de an am făcut asta. Nu ne vorbeam între noi, fiecare după cum simțea. Ne suprapuneam deseori la orele când venea Moșu, ne întâlneam, ne uitam una la cealaltă, chicoteam și umpleam ghetuțele. Nu aveam bani să ne luăm cadouri, dulciuri. Dar să scriem un mesaj din suflet pe o foaie puteam.
Ori de câte ori vreau să fac obucurie cuiva, îmi amintesc de momentele acelea și de bucuria venită din lucruri simple.
Revenind la momentul actual, 5 decembrie, recomand să punem în ghetuțele copiilor și siguranță, armonie, liniște, împăcare sufletească, educație, dragoste sinceră. Toate astea vor deveni stâlpii lor de viitori adulți!
Peste ani și ani, nu-și vor aminti de jucăria mult visată, dar sigur își vor reaminti cum i-am făcut să se simtă, ce emoții au trăit, care a fost ritualul creat de noi ca părinți, energia momentului.
Vă doresc clipe frumoase cu cei dragi!
Sursa foto: Unsplash
