Gânduri

Pildă pentru sensul muncii: piatră sau catedrală

Sigur s-au întâmplat lucruri în viețile fiecăruia dintre noi care au fost mai mult sau mai puțin clare. De obicei, când are loc o schimbare pe care ni-o dorim, o primim cu mai multă deschidere. Poate fi și anxietate, neliniște, teamă, dar avem rezervorul de resurse care să ne susțină pe drum.

Însă când apar schimbări pe care nu le-am influențat direct, nedorite poate, imediat vine și revolta interioară, cu multe întrebări, cu căutarea înțelegerii raționale.

Și vine avalanșa de întrebări din capul nostru: Cum de am ajuns în situația în care sunt acum? De ce eu? De ce e nevoie să fac asta?

Așa cum zicea și Viktor Frankl – Când reușim să dăm un sens experiențelor, ele sunt mai ușor de dus. Acea bucată din viața lui în lagăr a căpătat o altă însemnătate, atunci când și-a pus gândul să supraviețuiască pentru a transmite mai departe despre cele simțite, trăite acolo. Știa că va veni momentul când va putea sta în fața oamenilor să le spună despre viața în lagăr.

Am citit zilele trecute o pildă care mi-a readus aminte despre sens. Am mai întâlnit-o și sub alte forme, similare cu cea de acum, o voi reda pe aceasta din cartea lui Boris Cyrulnik.

Scriitorul Charles Perguy mergea pe stradă când a zărit pe marginea drumului un bărbat care sparge pietre cu lovituri puternice de ciocan. Figura lui exprima nefericire, iar gesturile lui multă furie. Peguy se oprește și îl întreabă: Domnule, Ce faceți aici? ”Nu vedeți, îi răspunde omul, n-am găsit altă meserie mai tâmpită și mai grea?!

Puțin mai departe, scriitorul zărește un alt bărbat, care, la rândul său, sparge pietre, însă figura lui e calmă și gesturile armonioase. Ce faceți, domnule? îi zice Peguy. ”Ei bine, îmi câștig existența din această muncă obositoare, dar care măcar are avantajul de a fi în aer liber.

Mai încolo pe drum, un muncitor radiază de fericire. Zâmbește în timp ce lovește masa compactă și privește cu plăcere cum sar bucăți de piatră din ea. ”Ce faceți dvs?” întreabă Peguy. ”Eu, răspunde omul, construiesc o catedrală.

Piatra lipsită de sens îl face pe nefericit să fie sub jugul realității, al prezentului care nu oferă altceva de înțeles decât izbiturile de ciocan și suferința provocată de lovituri. În vreme ce acea persoană care se gândește la produsul final transformă piatra și trăiește un sentiment de frumusețe, determinat de imaginea bisericii.

Merită să ne întrebăm în rolurile profesionale pe care le avem: ce vedem, piatra sau catedrala?

Fiecare dintre noi are un impact asupra produsului final, uneori direct, alteori indirect, mai mare sau mai mic. Fiind acolo unde suntem putem face diferența atât pentru sensul pe care îl atribuim, cât și pentru noi, pentru starea de mulțumire, împlinire sau de nefericire.

Am întâlnit curieri veseli și fericiți că pot aduce pachetele acasă. Am întâlnit preoți care fac cu bucurie rolul acesta. Am văzut bucătărese fericite că pot da de mâncare copiilor. Oameni de la curățenie care spun glume și au atâta vitalitate în ei, încât zici că li s-a întâmplat cel mai mare bine.

În același timp, am văzut oameni din categoria meseriilor de mai sus plictisiți, fără chef, anoști. Am văzut oameni cu impact asupra afacerilor, cu sume mari pe mâini, ”care-și bagă picioarele” (scuzați expresia).

Noi toți avem un impact! De la omul care face curățenie pe stradă și noi ne putem bucura că nu ne murdărim pantofii, până la cel care cultivă legumele și noi le luăm din piață, până la omul care face pâinea la brutărie, la cel care cultivă grâul și îl seceră, la directorul de bancă. Cu toții aducem ceva, PUTEM să facem diferența

Iar când nu mai poți vedea/simți sensul muncii tale, ia-ți un pic de timp și vezi ce se întâmplă:

1.Este o perioadă încărcată? E o aglomerare de sarcini, sunt multe sau sunt dificile?

Soluția este să le treci pe toate pe hârtie, pe tablă. Să mergi la superiorul tău să vorbești despre ele, faceți o prioritizare. Să verifici puțin organizarea programului și ”furăcioșii de timp” (social media, mesaje, mail-urile, chat-ul intern companiei, etc)

2. Ești într-o perioadă în care s-a acumulat oboseală, somn insuficient, alimentație haotică, mișcare puțină?

Soluția: Vezi în ce măsură poți să prioritizezi asta pentru tine. Poate 1-2 zile libere, departe de orice telefon în scop profesional, în care să faci acele activități care te încarcă cu o stare bună, te ajută să își schimbi starea.

3. Au fost alte schimbări în echipa ta: oameni noi, sarcini noi, obiective diferite?

Soluția: să vezi dacă are legătură cu tine direct sau sunt modificări pe care nu le decizi tu, acele elemente exterioare nouă, dar care sigur, au impact. La fel cum a fost cu covidul. Nu ni l-am dorit, dar nici nu puteam schimba major lucrurile la momentul lockdown-ului. A fost nevoie să ne adaptăm noi pentru acea etapă.

Sigur și tu faci diferența acolo unde ești! Așa cum și eu prin rolul meu de psihoterapeut pot face diferența în viețile oamenilor cu care lucrez. Așa cum și educatoarea copiilor mei face o diferență.

Te-ai gândit, tu ce faci: piatra sau catedrala?

Să fie cu folos și inspirație!

Cu drag,

Andreea

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~`

Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:

Facebook: Andreea Arsene

Instagram: AndreeaArsene.ro

 

Sursa foto articol: Unsplash

Leave a Reply

Your email address will not be published.